ICCJ. Decizia nr. 554/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 554/2006
Dosar nr. 2166/2005
nr. 9050/1/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 190/PI din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 37 din HG nr. 20/1996, republicată, cu referire la prevederile art. 21 şi 26 din Legea nr. 112/1995, invocată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 8654/C/2004, al Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, de către M.I.M. şi B.M.I. Totodată, s-a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se aplică doar în cazul actelor administrative individuale, iar nu şi în cazul celor având caracter normativ.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termen legal, reclamantele M.I.M. şi B.M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi făcând referire şi la fondul excepţiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susţine, în principal că în mod nelegal a fost reţinută inadmisibilitatea excepţiei, în raport cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Examinându-se cauza, în raport cu critica adusă soluţiei instanţei de fond, cu actele dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând, în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, iar instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
Este de necontestat că prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit regimul juridic aplicabil instituţiei excepţiei de nelegalitate, excepţie cunoscută anterior ca excepţia de ilegalitate care era utilizată ca un mijloc de apărare într-un proces (civil, comercial,etc.) având ca scop soluţionarea cauzei fără a se ţine seama de actul constatat a fi ilegal.
De asemenea, este uşor de observat că textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost conceput sub aspectul regimului juridic aplicabil acesteia, într-o formulă asemănătoare regimului excepţiei de neconstituţionalitate.
Spre deosebire, însă, de excepţia de neconstituţionalitate, excepţia de nelegalitate vizează, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, acte administrative unilaterale, iar nu legi sau ordonanţe. Numai că legiuitorul nu distinge între actele administrative individuale şi cele normative, ambele categorii aparţinând sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004. De altfel, în sfera raporturilor juridice administrative nu poate fi confundat caracterul unilateral al unui act administrativ, cu cel individual, cele două sintagme având un conţinut juridic diferit.
Unilateralitatea actului administrativ semnifică manifestarea unică de voinţă a autorităţii emitente, iar nu dimensiunile sferei de adresabilitate a acestuia.
În cauză, se constată că în mod greşit instanţa a apreciat ca fiind inadmisibilă excepţia de nelegalitate a unui act administrativ ce are caracter normativ, fiind aplicabil principiul de drept potrivit căruia Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este nelegală, se va admite recursul, se va casa această hotărâre şi se va trimite cauza, spre rejudecare, pentru a se soluţiona pe fond excepţia de nelegalitate invocată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele M.I.M. şi B.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 190/P.I. din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 572/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
