ICCJ. Decizia nr. 629/2006. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 629/2006
Dosar nr. 2876/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 martie 2005, personalul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Galaţi a chemat în judecată Inspectoratul de Poliţie al judeţului Galaţi, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, C.N.A.S. şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, solicitând obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani, reactualizate, reţinute nelegal drept contribuţie la asigurările sociale de sănătate, în perioada ianuarie 2000 - până în prezent, urmând ca pe viitor să se instituie obligaţia de a nu mai fi încasate aceste contribuţii.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 976/2005, la Tribunalul Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, care, prin încheierea din 20 mai 2005, a dispus suspendarea judecăţii pentru soluţionarea excepţiei invocate de reclamanţi privind nelegalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi alin. (4) teza a II-a din HG nr. 677/2003.
Învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 96 din 11 octombrie 2005, prin care a admis excepţia şi a constatat că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) din HG nr. 677/2003, sunt nelegale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 28 lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, asistenţa medicală, psihologică şi medicamentele pentru poliţişti sunt gratuite.
Se mai arată că hotărârea de guvern citată, deşi recunoaşte acest principiu, introduce în alin. (3) şi (4), obligativitatea pentru poliţişti de a plăti contribuţie de asigurări sociale de sănătate, prevederi contrare legii în executarea căreia a fost emis actul administrativ cu caracter normativ din 12 iunie 2003.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că asistenţa medicală gratuită la care se referă art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, înseamnă doar scutirea poliţiştilor de la plata serviciilor medicale prestate şi a medicamentelor administrate, şi nu scutirea de la plata contribuţiei lunare la fondul asigurărilor sociale de sănătate, care este obligatorie.
Potrivit art. 2 alin. (1) din OUG nr. 150/2002, act normativ care reglementează regimul asigurărilor sociale de sănătate în România, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară sunt asiguraţi şi au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare.
Pârâtul a mai arătat că poliţiştii nu se regăsesc printre categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei la fondul asigurărilor sociale de sănătate, enumerate limitativ la art. 6 alin. (1) din ordonanţă.
Prin întâmpinare, reclamanţii au susţinut că prin obligarea poliţiştilor la plata contribuţiei s-ar lipsi de efecte juridice dispoziţia cuprinsă în art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, gratuitatea asistenţei medicale fiind, astfel, înlăturată, printr-un act normativ inferior, prin care s-ar excede voinţei legiuitorului constituant.
Reclamanţii au mai arătat că Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, este un act normativ special, cu dispoziţii de strictă interpretare, având prioritate în faţa unei legi cu caracter general, cum este OUG nr. 150/2002 care, de altfel, deşi intrată în vigoare ulterior, nu conţine prevederi prin care să fie abrogat sau modificat în mod expres textul art. 28 alin. (1) lit. c).
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei atacate şi în fond, respingerea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din HG nr. 677/2003.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din OUG nr. 150/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sunt asiguraţi toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 12 lit. g) din ordonanţă, s-a stabilit pentru asiguraţi, obligaţia de a achita o contribuţie către fondul unic de asigurări sociale de sănătate.
Actul normativ prevede limitativ la art. 6 alin. (1) lit. a) - i), categoriile de persoane care beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei, respectiv persoanele care nu au venituri sau nu pot realiza venituri într-o anumită perioadă, printre acestea neregăsindu-se şi poliţiştii.
De altfel, potrivit art. 3 lit. b) din OG nr. 56/1998, aprobată prin Legea nr. 458/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, fondul de asigurări de sănătate al acestei case se constituie din contribuţia personalului militar şi civil, a personalului şi magistraţilor din autoritatea judecătorească în activitate şi pensionat şi a militarilor angajaţi din ministerele, instituţiile şi structurile prevăzute la art. 1 alin. (1) din ordonanţă.
Prin urmare, regula generală în sistemul asigurărilor sociale de sănătate este aceea că toţi beneficiarii plătesc contribuţia, persoanele scutite reprezentând excepţia şi fiind expres şi limitativ enumerate.
În conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, poliţiştii au dreptul la asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite.
Prin art. 1 alin. (1) din HG nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor, s-a prevăzut că poliţistul beneficiază gratuit de aceste servicii şi produse, iar prin alin. (3) s-a statuat că aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2) se face în condiţiile respectării prevederilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Aceste dispoziţii cuprinse în hotărâre nu pot fi interpretate în sensul că sunt contrare Legii nr. 360/2002, textul art. 28 alin. (1) lit. c) neanulând nici direct, nici indirect, obligaţia poliţiştilor de a contribui la fondul asigurărilor de sănătate, instituită prin legea generală în domeniu.
Curtea nu poate primi susţinerea că prin Legea nr. 360/2002, legiuitorul a înţeles să stabilească pentru poliţişti, dispoziţii speciale, de favoare, care trebuie aplicate cu prioritate în raport cu principiul aplicării legii speciale, cât timp însăşi Legea privind Statutul poliţistului face trimitere la norma generală, pentru aspectele nereglementate de legea specială, aceasta completându-se cu legea generală care este OUG nr. 150/2002.
Fiind derogatorie de la dreptul comun, norma specială este de strictă interpretare, deci nu poate fi aplicată, prin analogie, la situaţii care nu se încadrează în prevederile sale şi care sunt guvernate de normele generale.
Astfel, toţi asiguraţii din sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază de asistenţă medicală gratuită, cu condiţia plăţii contribuţiei la asigurările sociale de sănătate, de care sunt scutite numai categoriile de persoane exceptate expres prin OUG nr. 150/2002.
Prin urmare, gratuităţile la care se referă Legea nr. 360/2002, se acordă potrivit HG nr. 677/2003, fără ca poliţiştii să fie scutiţi de plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate.
De altfel, prin Decizia nr. III din 16 ianuarie 2006 din dosarul nr. 25/2005, aflată în curs de redactare în vederea publicării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a pronunţat o decizie în aplicarea dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 şi art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002.
Astfel, Curtea a hotărât că atât cadrele militare active, cât şi poliţiştii, beneficiază de asistenţă medicală gratuită şi de medicamente gratuite, potrivit reglementărilor din legile speciale, numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 şi, respectiv, în OUG nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate la care se face referire prin HG nr. 270/1999 şi HG nr. 677/2003.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, va casa sentinţa atacată şi va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din HG nr. 677/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 96 din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 605/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 635/2006. Contencios. Anulare act... → |
---|