ICCJ. Decizia nr. 68/2006. Contencios. Anulare decizie de retrocedare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 68/2006
Dosar nr. 811/2005
nr. 3657/1/2005
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bistriţa-Năsăud (dosar nr. 2236/2004), trimisă prin declinare de competenţă la Curtea de Apel Cluj, reclamanta Parohia Ortodoxă Salva a solicitat anularea deciziei nr. 298 din 24 mai 2004, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în contradictoriu cu această comisie şi cu Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla.
În motivarea acţiunii arată că prin Decizia contestată s-a dispus nelegal şi netemeinic, retrocedarea nudei proprietăţi a imobilului situat în localitatea Salva, judeţul Bistriţa - Năsăud, înscris în C.F. nr. 1 Salva, nr. top 1, 2 şi 3, compus din construcţie şi teren.
Mai arată că imobilul respectiv nu a fost niciodată trecut cu titlu în proprietatea Statului şi din acest motiv, nu poate face obiectul OUG nr. 94/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 501/2002.
Menţionează că în decizie nu se face referire la titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului şi că la data retrocedării, acesta era intabulat pe numele reclamantului, în baza deciziei nr. 286 din 27 septembrie 1991, a Prefecturii judeţului Bistriţa-Năsăud, iar în baza sentinţei civile nr. 2041 din 30 octombrie 2003, a Judecătoriei Năsăud, s-a dispus intabularea acestui imobil pe numele reclamantei.
În acelaşi dosar s-a înregistrat şi acţiunea comunei Salva, reprezentată de primar, prin care se cere tot anularea deciziei nr. 298 din 24 mai 2004, cu o motivare identică cu a reclamantei Parohia Ortodoxă Salva.
Pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei comuna Salva, iar pe fond solicită a fi respinse acţiunile, ca neîntemeiate.
Şi cealaltă pârâtă a invocat, prin întâmpinare, aceleaşi excepţii, dar a cerut şi respingerea acţiunilor, ca neîntemeiate.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1082 din 9 decembrie 2004, a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, dar a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de Parohia Ortodoxă Salva. De asemenea, a respins acţiunea formulată de comuna Salva, prin Primar, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acesteia.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că excepţia lipsei procedurii prealabile administrative este neîntemeiată, pentru că în cazul de faţă sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (6) din OUG nr. 94/2000, derogatorii de la art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, dar este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a comunei Salva, neexistând identitate între aceasta şi titularul dreptului în acest raport juridic.
În ce priveşte fondul cauzei, reţine că imobilul a aparţinut iniţial Parohiei Greco-Catolice, cult ce a fost interzis conform Decretului nr. 177/1948, imobilul fiind preluat de către stat, cu titlu şi dat în administrarea Direcţiei Agricole Judeţene, fiind, astfel, îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru retrocedarea imobilului către fostul proprietar.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta Parohia Ortodoxă Salva, considerând că este nelegală şi netemeinică, prin invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Susţine că instanţa a reţinut eronat că imobilul în discuţie a fost preluat de către Direcţia Agricolă Judeţeană, în baza unui proces-verbal, însă în acesta nu se cuprinde şi imobilul-construcţii, ci numai suprafaţa de 19 ha teren.
Arată că în actul privind situaţia juridică locativă, act emis de Primăria Salva, se menţionează eronat că imobilul a fost preluat abuziv de către Statul român, dar nici din procesul-verbal din 31 martie 1949 şi nici din alt act nu rezultă că imobilul ar fi fost preluat în vreun mod de stat sau de vreo organizaţie.
Menţionează că prin adresa nr. 335 din 15 februarie 2005, a Primăriei comunei Salva, i s-a comunicat că nu s-au predat niciodată Statului sau altor instituţii ori că nu au fost preluate abuziv de Parohia Ortodoxă sau Direcţia Agricolă Judeţeană, casa parohială şi terenul aferent, în suprafaţă de 7361 mp, că preotul greco-catolic care locuia în acest imobil, a revenit la ortodoxie, împreună cu toţi locuitorii comunei Salva, în anul 1948 şi că de atunci, casa parohială a fost locuinţa acestui preot şi a succesorului lui, fiind ulterior reconstruită cu contribuţia preoţilor şi enoriaşilor de rit ortodox din comună şi intabulat pe numele Parohiei Ortodoxe Salva.
Consideră că la data retrocedării, imobilul nu mai figura în cartea funciară pe numele Parohiei Greco-Catolice, ci al Parohiei Ortodoxe Salva, că în localitatea Salva ortodocşii sunt în procent de 96,40%, iar greco-catolicii în procent de 2,73% şi că, pentru că imobilul nu a fost trecut cu titlu în proprietatea Statului, cererea de retrocedare nu intră în sfera de aplicare a OUG nr. 94/2000.
Intimatele pârâte Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla - Parohia Salva şi Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, au formulat întâmpinare.
Prima intimată susţine că imobilul în discuţie a fost preluat abuziv, în baza Decretului nr. 177/1984, de la greco-catolici şi s-a predat cultului ortodox împreună cu celelalte bunuri care au aparţinut cultului greco-catolic, astfel că imobilul solicitat prin cererea de retrocedare se circumscrie obiectului de reglementare al OUG nr. 94/2000.
Mai susţine că în procesul civil înaintat de către Parohia Ortodoxă Salva nu s-a discutat dreptul de proprietate asupra casei parohiale, aceasta având numai calitatea de detenta precar şi că actele normative prin care s-a prevăzut desfiinţarea cultului greco-catolic şi s-a dispus asupra bunurilor acestuia, nu pot fi considerate ca având temei legal.
Cealaltă intimată consideră că măsura prin care a dispus retrocedarea nudei proprietăţi în favoarea Parohiei Salva din cadrul Episcopiei Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla, este legală, deoarece imobilul în discuţie a fost preluat abuziv de Statul român.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul deciziei nr. 199 din 24 mai 2004 (contestată în cauză) rezultă că imobilul solicitat spre retrocedare, având destinaţia de casă parohială, a fost proprietatea intimatei Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla - Parohia Salva, de care a fost deposedată abuziv şi trecut cu titlu în proprietatea Statului şi că la data soluţionării cererii de retrocedare se afla în administrarea Parohiei Ortodoxe Salva.
Prin această decizie s-a dispus retrocedarea nudei proprietăţi a imobilului, compus din construcţie şi teren, cu menţinerea destinaţiei actuale pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei.
Este cert că imobilul în discuţie a fost proprietatea Parohiei Greco-Catolice Salva până în anul 1948, când, în baza Decretului nr. 177/1948, s-a dispus interzicerea cultului greco-catolic, iar întreaga avere a acestuia s-a strămutat de drept în patrimoniul cultului ortodox, ţinându-se cont că atât preotul greco-catolic, cât şi credincioşii greco-catolici din comună au trecut la cultul ortodox.
Corect a reţinut instanţa de fond că imobilul a fost preluat, cu titlu, de către Statul român, dar preluarea a fost abuzivă, astfel că legal şi temeinic s-a reţinut că Decizia atacată este dată în conformitate cu prevederile OUG nr. 94/2000, prin retrocedarea imobilului către fostul proprietar.
Ordonanţa s-a emis tocmai în vederea înlăturării abuzului comis de regimul comunist prin interzicerea cultului greco-catolic şi strămutarea patrimoniului acestuia la alte culte sau instituţii ale statului.
Este puţin relevant faptul că în cartea funciară, la data emiterii deciziei, era trecută ca proprietar, recurenta, în baza sentinţei civile nr. 2041 din 30 octombrie 2003, a Judecătoriei Năsăud, prin sentinţă constatându-se o situaţie de fapt apărută în urma reconstruirii făcute prin Decizia nr. 286 din 27 septembrie 1991, a Prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud.
Dar, trebuie avut în vedere faptul că Decizia prefectului s-a emis mult înainte de adoptarea OUG nr. 94/2000, într-o altă conjunctură, pe când ordonanţa urmăreşte tocmai înlăturarea unor situaţii nedrepte intervenite în perioada regimului comunist.
Este irelevantă pentru soluţionarea cauzei, şi împrejurarea că numărul credincioşilor greco-catolici este mult mai mic decât al celor ortodocşi, esenţial fiind faptul că imobilul în discuţie a aparţinut în proprietate, până în anul 1948, cultului greco-catolic care a fost deposedat printr-un act normativ abuziv de acest bun, astfel că Decizia prin care s-a admis cererea de retrocedare, apare ca fiind corect emisă.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să se respingă recursul, ca nefondat, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
De asemenea, în baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 1500 RON (15.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla, sumă reprezentând onorariul de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parohia Ortodoxă Salva, judeţul Bistriţa - Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 1082 din 9 decembrie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 1500 RON (15.000.000 ROL), reprezentând cheltuieli de judecată către intimata Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 66/2006. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 70/2006. Contencios → |
|---|
