ICCJ. Decizia nr. 602/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 602/2006
Dosar nr. 1775/2005
nr. 7492/1/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 februarie 2004, reclamantul T.C. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - Direcţia de Transport Rutier şi R.A.R., solicitând anularea notei de constatare nr. 3847 din 27 septembrie 2002, întocmită de pârâtul II şi obligarea pârâtului I, să-i acorde, prin derogare, omologarea autovehiculului tip M.B., fabricat în 1999.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că nejustificat i-a fost respinsă omologarea autovehiculului importat, fiind evident şi recunoscut, de altfel, de către pârâţi, că acesta se încadra în normele de poluare Euro 2, conform Directivei nr. 96/69/E.G.III.
Prin sentinţa civilă nr. 136 din 1 aprilie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea, reţinând că în conformitate cu Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1938/2001 se pot acorda derogări individuale, când influenţa neconformităţilor asupra siguranţei circulaţiei şi protecţiei mediului sunt apreciate ca nesemnificative, situaţie ce poate rezulta în urma unui test dinamic, test pe care, însă, reclamantul a refuzat să-l efectueze.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, T.C., care a susţinut, în esenţă, că efectuarea testului dinamic nu se justifică, atâta vreme, cât el se referă la normele Euro 3, iar nivelul emisiilor poluante ale autoutilitarei M.B. se încadrează în normele Euro 2, împrejurare recunoscută de pârâţi.
În opinia recurentului, testul static, asupra căruia instanţa a revenit nejustificat, era necesar, dat fiind faptul că până la 1 octombrie 2002 era permisă omologarea autovehiculelor, conform normelor de poluare Euro 2.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul a importat în septembrie 2002, o autoutilitară tip M.B., masa de 3,5 t.
Supus verificării R.A.R., în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 768/1991, pentru certificarea încadrării în normele de siguranţă a circulaţiei şi protecţia mediului înconjurător, prin nota de constatare nr. 3847 din 27 septembrie 2002, s-a confirmat că autovehiculul nu îndeplinea condiţiile referitoare la poluare, pentru admiterea în circulaţie în România.
S-a reţinut că normele impuse încă de la 1 februarie 2002 erau Euro 3, iar autovehiculul în discuţie dotat cu motor Diesel, din punct de vedere al emisiilor poluante, se încadra în limitele normelor Euro 2 prevăzute de Directivele nr. 96/69, respectiv nr. 91/542A.
Or, conform cu Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1938/2001, în vigoare la data importului, pentru ca acest vehicul să fi putut fi omologat individual, în vederea primei înmatriculări, trebuia fie ca emisiile poluante să nu depăşească limitele Directivei nr. 70/220CEE, modificate prin Directiva nr. 98/69 CEE A - Euro 3, fie ca valorile emisiilor poluante să nu depăşească limita Directivei nr. 88/77/CEE, modificată prin Directiva nr. 91/542B, aplicabilă până la 1 octombrie 2002, variantă, însă, neaplicabilă în cauză, motorul care echipează autoutilitara, fiind Euro 1.
În ce priveşte testul static, susţinut de recurent, ca fiind necesar şi util cauzei, aşa cum rezultă din relaţiile primite de la R.A.R., organul autorizat în materie, acesta nu dă posibilitatea încadrării în normele de poluare chimică date de Directiva nr. 88/77 CEE, el măsurând strict emisiile poluante chimic ale autovehiculelor în acceleraţie, fiind folosit pentru verificarea condiţiilor de menţinere în circulaţie a unor autovehicule deja omologate.
În ce priveşte testul dinamic, singurul care verifică emisiile poluante în scop de omologare, de reţinut că, deşi programat în acest scop, reclamantul nu a înţeles să se prezinte şi mai mult, a renunţat expres la efectuarea lui.
Astfel fiind, în raport cu considerentele expuse, urmează a se reţine ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi, pe cale de consecinţă, respins recursul declarat de T.C.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.C. împotriva deciziei civile nr. 136 din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 603/2006. Contencios. Anulare decizie A.N.V (... → |
|---|
