ICCJ. Decizia nr. 607/2006. Contencios. Suspendare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 607/2006
Dosar nr. 2637/2005
nr. 10930/1/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 iunie 2005, reclamanta SC S.I. SRL Iaşi a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii A.R.R., I.G.C.T.I. şi Comisia de validare a rezultatelor atribuirii electronice a traseelor din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic naţional, să se dispună suspendarea executării hotărârii din 24 iunie 2005, prin care a fost admisă contestaţia formulată de SC D. SRL şi a fost descalificată de la atribuirea licenţei de execuţie pe traseul Iaşi - Galaţi.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că, deşi a câştigat licitaţia de atribuire a traseului interjudeţean Iaşi - Galaţi, a fost descalificată în mod abuziv şi nelegal prin hotărârea din 24 iunie 2005, care are un impact negativ asupra activităţii sale, determinând o pagubă materială estimată la suma de 3.714.735.000 lei.
La data de 13 iulie 2005, SC D. SRL Galaţi a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, motivând că susţinerile reclamantei nu dovedesc şi nu justifică aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1351 din 18 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie formulată de SC D. SRL Galaţi şi a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat că din probele administrate de reclamantă nu rezultă ca fiind îndeplinite condiţiile imperative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ în perioada de soluţionare a plângerii prealabile la autoritatea emitentă.
Referitor la paguba iminentă pretinsă în cerere, instanţa de fond a reţinut că reclamanta îşi poate desfăşura activitatea de transport cu mijloacele din dotare şi pe alte trasee pentru care are posibilitatea să participe la atribuirea electronică, astfel încât nu există temeiuri de suspendare a executării hotărârii prin care a fost descalificată de la atribuirea unui traseu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a fost respinsă cererea sa de suspendare şi s-a considerat că nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că existenţa cazului bine justificat rezultă din faptul că din anul 2003 a efectuat curse pe traseul nr. 243 Iaşi - Galaţi şi a câştigat atribuirea licenţei de execuţie pentru traseul respectiv, fiind descalificată în mod nelegal, prin actul administrativ contestat.
Recurenta a susţinut că în cauză este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie privind riscul producerii unei pagube iminente, întrucât prin neexecutarea licenţei pe traseul solicitat va înregistra daune în sumă de 3.714.735.000 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea recurentei, de suspendare, întemeiată pe exercitarea la data de 28 iunie 2005, a recursului administrativ reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege şi a fost corect respinsă de instanţa de fond.
Din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existenţa unor cazuri bine justificate pentru măsura provizorie solicitată de recurentă în perioada de soluţionare a plângerii prealabile depusă la autoritatea publică emitentă a hotărârii din 24 iunie 2005. Apărările referitoare la îndeplinirea acestei prime condiţii legale, au fost corect calificate de instanţa de fond, ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul unei acţiuni de anulare a hotărârii de atribuire electronică a licenţelor de execuţie.
Măsura de suspendare a executării actului administrativ nu a fost justificată de recurentă, nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente, întrucât continuarea activităţii societăţii nu este condiţionată de atribuirea licenţei de execuţie pentru traseul nr. 243 Iaşi - Galaţi. Hotărârea din 24 iunie 2005 a descalificat recurenta, pentru atribuirea licenţei de execuţie a unui singur traseu şi în consecinţă, nu determină încetarea activităţii acesteia, de operator de transport rutier public, astfel încât nu există riscul producerii unei pagube iminente sau imposibil de recuperat.
Cererea de suspendare se dovedeşte a fi şi lipsită de obiect, întrucât hotărârea din 24 iunie 2005 a produs efectele juridice prevăzute de lege, prin eliberarea licenţei de execuţie pe traseul nr. 243 Iaşi – Galaţi, către intervenienta SC D. SRL Galaţi, la data de 1 iulie 2005.
În atare situaţie, actul administrativ dedus judecăţii nu mai este susceptibil de executare şi suspendarea efectelor lui nu mai poate constitui obiectul unei cereri formulate în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1351 din 18 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 603/2006. Contencios. Anulare decizie A.N.V (... | ICCJ. Decizia nr. 619/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
---|