ICCJ. Decizia nr. 641/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 641/2006
Dosar nr. 2646/2005
nr. 10967/1/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea intitulată „recurs", înregistrată sub nr. 4878/2004, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul P.A., cetăţean turc, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei române - Ministerul Justiţiei, anularea încheierii prin care reclamantul nu a mai fost inclus în proiectul de hotărâre de guvern pentru acordarea cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi iniţial cererea sa pentru acordarea cetăţeniei române a fost soluţionată de pârâtă, prin raportul întocmit în sensul avizării favorabile, ulterior i s-a comunicat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, motivat de faptul că nu a înştiinţat Comisia, de punerea în mişcare a acţiunii penale în dosarul nr. 2249/P/2001, al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1.
Reclamantul a mai arătat că acţiunea penală în speţă s-a pus în mişcare la un an şi patru luni de la data formulării cererii şi că ulterior, pedeapsa de un an închisoare a fost graţiată.
Pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil şi în subsidiar, ca neîntemeiat.
Prin încheierea din 2 februarie 2005, în baza art. 84 C. proc. civ., cererea formulată s-a calificat ca fiind o acţiune de fond, şi nu o cale de atac.
Prin sentinţa civilă nr. 1310 din 30 iunie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată de reclamantul P.A. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că graţierea pedepsei de un an închisoare, nu înlătură aplicarea dispoziţiei art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991, iar reclamantul nu a adus la cunoştinţă, comisiei în speţă, faptul că este cercetat penal.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamantul P.A.
Recurentul a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti, pentru greşita apreciere asupra neîndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, ca urmare a neobservării situaţiei de fapt corecte, aşa cum este aceasta conturată de actele depuse în susţinerea acţiunii. În acest sens s-a precizat că recurentul a fost implicat într-un accident de circulaţie, ulterior formulării şi aprobării cererii de acordare a cetăţeniei române, accident soldat cu decesul victimei şi că pentru fapta penală comisă a fost judecat şi condamnat la un an de închisoare, iar pedeapsa a fost graţiată în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002. Toate aceste aspecte nu sunt, în opinia sa, de natură a fi considerat nedemn de a fi cetăţean român.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei recurate, întrucât recurentul nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991, din moment ce a suferit o condamnare, nefiind relevant faptul că pedeapsa a fost graţiată, astfel că este justificată excluderea recurentului din proiectul de hotărâre de guvern prin care se propune acordarea cetăţeniei române.
Examinând cauza, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, recurentul-reclamant a adresat Comisiei pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, o cerere de acordare a cetăţeniei române, cerere înregistrată sub nr. 809/AC din 17 decembrie 2001.
Prin Raportul din 9 mai 2002, Comisia pentru probleme de cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei a avizat favorabil această cerere, constatând că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, republicată şi modificată.
Urmare a relaţiilor transmise de Ministerul de Interne, prin adresa din 9 mai 2003, având în vedere că recurentul-reclamant nu a adus la cunoştinţa Comisiei pentru cetăţenie, despre punerea în mişcare a acţiunii penale, la data de 9 aprilie 2003, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. (în dosarul nr. 2249/P/2001, al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti), intimata-pârâtă constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 8 lit. b) din legea cetăţeniei române, republicată, şi comunică acest lucru celui în cauză, prin actul nr. 1660/BC din 27 octombrie 2004.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ îl constituie anularea acestui act.
Deşi temeiul respingerii cererii recurentului este, potrivit acestui document, art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, apărările Comisiei intimate, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de control judiciar sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 8 lit. e) din actul normativ în discuţie.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 21/1991, (republicată), persoana fără cetăţenie sau cetăţeanul român poate dobândi cetăţenie română, dacă îndeplineşte (cumulativ – n.n.) mai multe condiţii, printre care „dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa, loialitatea faţă de statul şi de poporul român" [conf. lit. b) din art. 8] şi „este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român" [conf. lit. e) din art. 8].
Probatoriul administrat a evidenţiat că, faţă de recurent, la data de 9 aprilie 2003 s-a pus în mişcare acţiunea penală sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă [prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.] şi că prin sentinţa penală nr. 243 din 9 februarie 2004, a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti (definitivă prin Decizia penală nr. 502 din 23 martie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti), P.A. a fost condamnat pentru această infracţiune, la o pedeapsă de un an închisoare, constatându-se în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, că pedeapsa aplicată a fost graţiată.
Totodată, din actele dosarului a rezultat că recurentul-reclamant nu a încunoştiinţat, personal, Comisia intimată, asupra declanşării cercetării penale în ceea ce-l priveşte, împrejurare asumată chiar prin motivele de recurs şi necontestată nici în faţa instanţei de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază, însă, că în raport cu conţinutul normei legale ce reglementează condiţiile în care poate fi dobândită cetăţenia română, nu poate fi vorba de neîndeplinirea vreuneia din condiţiile mai înainte enumerate.
Astfel, sub aspectul condiţiei prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, atitudinea recurentului nu poate fi interpretată ca o dovadă a lipsei de loialitate faţă de statul şi de poporul român.
În acelaşi timp, nu poate fi primită abordarea instanţei fondului, în sensul că existenţa unei condamnări atrage în mod automat respingerea cererii de acordare a cetăţeniei române.
Fără a minimaliza gravitatea faptei comise (accident de circulaţie soldat cu moartea unei persoane), trebuie subliniat că interpretarea şi aplicarea art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991 depăşesc intenţia clar exprimată de legiuitor, atunci când a stabilit în ce condiţii se poate obţine cetăţenia română.
Textul în discuţie se referă clar la o condamnare pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român, pe solicitant, ceea ce nu este cazul în speţă.
Ca urmare, vor fi înlăturate argumentele privind neîndeplinirea condiţiei prevăzute în art. 8 lit. e) din actul normativ în discuţie, cu atât mai mult, cu cât nu aceasta este prevederea legală precizată în actul contestat, prin care s-a comunicat recurentului, motivul pentru care s-a revenit asupra avizului favorabil exprimat prin Raportul din 9 mai 2002.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite prezentul recurs şi se va casa sentinţa Curţii de Apel Bucureşti.
Pe fond, constatându-se îndeplinite cerinţele art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, precum şi condiţiile cerute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, republicată, se va admite acţiunea formulată de reclamantul P.A., cu consecinţa anulării actului comunicat prin adresa nr. 1660/BC din 27 octombrie 2004 şi a obligării pârâtei la întocmirea raportului de avizare favorabilă a cererii de acordare a cetăţeniei române formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei civile nr. 1310 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantului P.A.
Anulează soluţia Comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei române - Ministerul Justiţiei. comunicată prin adresa nr. 1660/BC din 27 octombrie 2004.
Obligă pârâta să întocmească raportul de avizare favorabilă a cererii reclamantului pentru dobândirea cetăţeniei române. în condiţiile art. 8 din Legea nr. 21/1991. republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 636/2006. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 647/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
