ICCJ. Decizia nr. 647/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 647/2006
Dosar nr. 4019/2005
nr. 16443/1/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 20 iunie 2005, reclamanta P.V. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat şi obligarea acestuia, la emiterea unui nou ordin de salarizare al reclamantei, potrivit funcţiei publice şi gradului profesional stabilite, conform Legii nr. 161/2003, respectiv de inspector principal şi menţinut prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi să fie obligată pârâta, la repunerea reclamantei, în situaţia anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operarea în statele de funţii şi de personal, în cartea de muncă, precum şi la restituirea diferenţei de salariu cuvenit, potrivit Legii nr. 161/2003 şi cel acordat eronat în temeiul OUG nr. 92/2004.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că Autoritatea Naţională a Vămilor avea obligaţia de a efectua „reîncadrarea" şi de a stabili salarizarea funcţionarilor publici până la 23 decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005, potrivit OUG nr. 92/2004. De aceea, a susţinut că actul administrativ retroactivează, fiind emis în data de 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate din 1 ianuarie 2005, iar avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu s-a acordat în termenul cerut prin art. 43 din OUG nr. 92/2004, întrucât conducerea direcţiei de specialitate a transmis cu întârziere documentaţia necesară.
Reclamanta a mai arătat că reîncadrarea funcţionarilor publici presupune trecerea de la un sistem de funcţii, la altul, unitar pentru toţi funcţionarii publici şi s-a efectuat la data de 15 iulie 2003, în temeiul Legii nr. 161/2003.
Ca atare, reîncadrarea în temeiul art. 6 şi 7 din OUG nr. 92/2004, în condiţiile în care a fost reîncadrată în baza Legii nr. 161/2003, iar prin noua reîncadrare se operează avansări şi retrogradări în contradicţie cu Legea nr. 188/1999, este nelegală.
A mai arătat că a fost nelegal retrogradată în gradul profesional de asistent, prin greşita interpretare a dispoziţiilor art. 6 şi art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1527 din 26 septembrie 2005, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reîncadrarea funcţionarului public s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor imperative ale OUG nr. 92/2004, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, respectiv cu data de 1 ianuarie 2005.
De altfel, ordinul atacat nu o vatămă pe reclamantă, aceasta beneficiind de o majorare a salariului, ca urmare a reîncadrării în funcţia de inspector clasa I, grad profesional asistent 1.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 43 din OUG nr. 92/2004, s-a apreciat că pârâta nu poate fi sancţionată pentru nerespectarea acestuia şi nici Ordinul nr. 69/2005, emis în temeiul art. 6 - 8 din OUG nr. 92/2004, nu poate fi sancţionat cu anularea, întrucât demersurile făcute pentru obţinerea avansului au fost realizate în termen, iar termenul prevăzut de art. 43 nu este un termen de decădere.
În ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea principiului neretroactivităţii, este neîntemeiată, întrucât termenul de intrare în vigoare al ordonanţei este imperativ şi de la aceasta nu se poate deroga.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, P.V., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, astfel:
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra retroactivităţii Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, care a avut ca efect existenţa a două grade profesionale diferite în acelaşi interval de timp.
Ordinul nr. 69/2005 este nelegal, întrucât încalcă prevederile art. 43 din OUG nr. 92/2004, potrivit cărora reîncadrarea trebuia efectuată în 30 de zile de la publicarea ordonanţei, iar aceasta a fost publicată la data de 23 noiembrie 2004, condiţii în care obţinerea avizului de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi reîncadrarea funcţionarilor publici trebuiau efectuate până la data de 23 decembrie 2004.
Reîncadrarea trebuia efectuată numai în cadrul instituţiilor/autorităţilor publice ce nu au efectuat această reîncadrare potrivit Legii nr. 161/2003.
OUG nr. 92/2004 reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005 şi faţă de faptul că potrivit Legii nr. 161/2003, funcţionarii publici au fost reîncadraţi în condiţiile şi cu respectarea criteriilor prevăzute pentru reîncadrare, în aplicarea OUG nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005, trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispoziţiilor ordonanţei, nu şi o altă reîncadrare a funcţionarilor publici, cum s-a făcut prin actul administrativ contestat, considerent pentru care actul este nelegal, întrucât prin acesta s-a dispus reîncadrarea într-o funcţie inferioară celei avute la reîncadrarea efectuată în condiţiile Legii nr. 161/2003.
Recursul este nefondat.
Prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9) din OUG nr. 92/2004 s-a prevăzut reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie în grade profesionale şi trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
De asemenea, prin art. 7 alin. (1) - (9) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă s-a prevăzut salarizarea funcţionarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit OUG nr. 82/2004 şi cu gradele profesionale şi treptele de salarizare corespunzătoare funcţiilor de conducere, la care se adaugă indemnizaţiile de conducere.
Prin Ordinul nr. 69/2005, emis de şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor, s-a dispus, începând cu 1 ianuarie 2005, reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Oradea, în funcţiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.
Astfel, reclamanta care, potrivit OUG nr. 82/2004, era salarizată la 1 noiembrie 2004 pentru funcţia publică de execuţie de inspector de specialitate, categoria A, clasa a III-a, gradul 1, a fost reîncadrat, potrivit OUG nr. 92/2004, în funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, gradul profesional „asistent", treapta 1 de salarizare.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se reîncadrează în gradul profesional „asistent" şi beneficiază de salariul de bază prevăzut în Anexele nr. I - IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional „asistent", treapta 1 de salarizare.
Or, prin Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69/2005, reîncadrarea şi salarizarea reclamantului s-a realizat întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, actul administrativ fiind, deci, emis pe baza şi în executarea în concret a legii.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că Ordinul nr. 69/2005 este legal, el fiind emis în baza şi pentru executarea prevederilor OUG nr. 92/2004.
De altfel, Curtea Constituţională, soluţionând mai multe excepţii de neconstituţionalitate care au vizat prevederile art. 6 din OUG nr. 92/2004 (Deciziile nr. 289, nr. 305, nr. 339, nr. 394, ş.a., pronunţate de Curtea Constituţională, publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 586, nr. 629, nr. 738 şi nr. 787/2005), a statuat că atât încadrarea, prin lege, a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, cum s-a întâmplat în cazul OUG nr. 92/1994.
De asemenea, a mai precizat Curtea Constituţională, pe drept cuvânt şi riguros ştiinţific, că ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale, a funcţionarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.
În concluzie, recursul va fi respins, sentinţa atacată şi ordinul atacat fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinţei civile nr. 1527 din 26 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 641/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 650/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
