ICCJ. Decizia nr. 637/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 637/2006
Dosar nr. 1987/2005
nr. 8334/1/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului B.O. împotriva pârâtei Inspecţia Muncii Bucureşti şi, în consecinţă, a anulat nota nr. P 569 din 18 iulie 2001, emisă de aceasta. Acţiunea reclamantului împotriva Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale a fost respinsă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.
Prin Decizia nr. 8766 din 7 decembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâtă şi a casat sentinţa civilă nr. 244/2004, trimiţând cauza, spre rejudecare, Curţii de Apel Timişoara, cu îndrumarea suplimentării probatoriului, în vederea verificării respectării criteriilor impuse de Ordinul nr. 50/1990, la emiterea de către Inspecţia Muncii, a notei nr. P 569/2001.
Rejudecând pricina, Curtea de Apel Timişoara a pronunţat sentinţa civilă nr. 155 din 3 mai 2005, prin care a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată de reclamantul B.O., anulându-se adresa intitulată „nota P" nr. 569 din 18 iulie 2001, emisă de pârâta Inspecţia Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Pentru a se putea pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin actul contestat, pârâta a concluzionat că pentru perioada în care reclamantul a lucrat ca şef atelier proiectare, şef serviciu programare, director comercial, şef birou, director tehnic, respectiv perioada cuprinsă între 1 februarie 1984 - 1 august 1987 şi 1 februarie 1989 - 2001, reclamantul se încadrează în grupa a III-a de muncă. Urmare a acestei note, Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a respins cererea de pensionare anticipată a reclamantului.
Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii.
Având în vedere că „Nota" conţine constatări contrare celor existente în carnetul de muncă al reclamantului, conform cărora pentru perioadele amintite mai înainte este făcută menţiunea „grupa a II-a de muncă", instanţa a reţinut caracterul nelegal şi vătămător al actului în discuţie.
În termen legal, împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâta Inspecţia Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a neglijat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., mai exact îndrumările fixate prin Decizia de casare nr. 8766/2004; limitându-se la compararea Notei nr. P 569/2001, cu carnetul de muncă al intimatului-reclamant, instanţa nu a verificat dacă actul în litigiu respectă criteriile impuse de Ordinul nr. 50/1990.
Examinând cauza, atât prin prisma criticii aduse de recurentă, cât şi în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinţei recurate.
Îndrumările date prin Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au vizat verificarea respectării criteriilor impuse de Ordinul nr. 50/1990, la emiterea de către Inspecţia Muncii, a Notei nr. P 569 din 18 iulie 2001.
În mod corect, instanţa fondului a apreciat că o asemenea verificare se face în mod obligatoriu prin raportarea la normele legale incidente în materie, în speţă la dispoziţiile art. 15 din Ordinul nr. 50/1990. Conform acestor prevederi, dovada perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă, cu respectarea metodologiei stabilite de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
În cauză, prin nota contestată, recurenta-pârâtă a concluzionat că pentru perioadele 1 februarie 1984 - 1 august 1987 şi 1 februarie 1989 - 2001, reclamantul se încadrează în grupa a III-a de muncă, cu motivarea că din fişele posturilor ocupate în aceste intervale de timp nu reiese că şi-a desfăşurat cel puţin 70% din programul de lucru, în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a conform legii.
Or, din carnetul de muncă seria OG nr. 429792 a rezultat că intimatul-reclamant şi-a desfăşurat activitatea la SC C.M.B. SA Bocşa şi a muncit în grupa a I-a de muncă, în perioada 8 iulie 1974 - 11 august 1987, iar în perioada 1 februarie 1989 - 21 septembrie 1998, în grupa a II-a de muncă.
Cum aceste înscrieri din carnetul de muncă al intimatului-reclamant nu au fost anulate sau modificate în condiţiile legii, în mod corect instanţa de fond a reţinut nelegalitatea actului administrativ „Nota nr. P 569/2001" şi, constatând consecinţele vătămătoare ale acesteia prin respingerea cererii reclamantului, pentru acordarea pensiei anticipate, a făcut aplicaţia art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la momentul sesizării instanţei).
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspecţia Muncii Bucureşti din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei împotriva sentinţei civile nr. 155 din3 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 640/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
