ICCJ. Decizia nr. 640/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 640/2006
Dosar nr. 2627/2005
nr. 10890/1/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 aprilie 2005, reclamanta T.C. a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi pentru opozabilitate, Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti, solicitând anularea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu nr. 4452 din 5 august 2004, prin constatarea nulităţii absolute a acestuia; anularea procesului-verbal încheiat la 5 august 2004, de Comisia de evaluare şi notare a probei „curriculum vitae", la concursul pentru funcţia de director la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 150, sector 5, Bucureşti, comisie organizată în baza ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării menţionat în cele ce preced, anularea adresei Ministerului Educaţiei şi Cercetării, către Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti cu nr. 31611 din 7 septembrie 2004, de punere în aplicare a respectivului proces-verbal şi obligarea pârâţilor să repună reclamanta în situaţia avută anterior emiterii actelor a căror anulare o solicită.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că, deşi, iniţial, a obţinut la proba de evaluare curriculum vitae şi la interviu, punctajul cel mai mare, fiind, astfel, declarată câştigătoare, ulterior, când a solicitat Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti, organizatorul concursului, să emită Decizia de numire a sa în postul de director, i s-a comunicat cu adresa nr. 9096 din 39 iunie 2004, că a fost contestat concursul şi că litigiul se află pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte şi litigii de muncă, motiv pentru care postul de director este ocupat cu delegaţie de altă persoană, conform art. 13 alin. (7) din Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3297/2004. A mai arătat reclamanta că pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu adresa nr. 31611 din 7 septembrie 2004, a trimis Inspectoratului Şcolar Bucureşti, un proces-verbal al comisiei de evaluare şi notare a probei de curriculum vitae la concursul organizat în 20 mai 2004, prin care se constată că punctajul ce i s-a acordat la această probă, nu a fost corect stabilit, în sensul că la pct. 2 B - participarea la stagii de formare perfecţionare în management educaţional (Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3297/2004) a primit greşit 1 pct., deşi nu absolvise cursul la data susţinerii concursului, urmând, astfel, să i se acorde 0 puncte. Totodată, reclamanta a arătat că în dosarul nr. 5203/2004, al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, având ca obiect litigiul generat de aflarea adresei nr. 31611/2004 şi a procesului-verbal din 5 august 2004, încheiat de o comisie de reexaminare înfiinţată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a aflat despre emiterea Ordinului nr. 4452 din 5 august 2004, prin care s-a înfiinţat comisia sus-menţionată.
În opinia reclamantei se impune anularea tuturor actelor emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca fiind nelegale, întrucât:
Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4452 din 5 august 2004 este contrar prevederilor art. 13 alin. (2) din Metodologia Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3297 din 25 februarie 2004, înfiinţarea unei comisii de evaluare şi notare a CV-ului în cadrul ministerului, pentru concursurile organizate conform Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3297/2004 este ilegală şi se suprapune nejustificat cu comisia de contestaţii înfiinţată conform aceleiaşi metodologii. Conform art. 13 din metodologie, contestaţiile privind desfăşurarea concursului, se soluţionează de o comisie constituită conform art. 13 alin. (2), hotărârea se comunică şi se atacă pe calea contenciosului administrativ (art. 13 - 3, 4 şi 5).
Din conţinutul ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Tineretului, a cărui anulare o solicită, rezultă că a fost înfiinţată o comisie, urmare a unor sesizări privind corectitudinea concursului din 20 mai 2004, în cadrul ministerului şi în mod tendenţios sesizarea nu s-a trimis la comisia de contestaţii, înfiinţându-se în mod greşit o comisie în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Urmare a acestui ordin, comisia a încheiat procesul-verbal din 5 august 2004, ce a fost comunicat Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti, cu adresa nr. 31611 din 7 septembrie 2004, în vederea modificării rezultatului concursului. Consideră că procesul-verbal întocmit în 5 august 2004, de comisia de evaluare şi notare a probei de curriculum vitae, la concursul pentru ocuparea funcţiei de director, este nelegal, pentru următoarele considerente:
- conform art. 13 din Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3297/2004, rezultatele concursului nu pot fi modificate, decât prin Decizia comisiei de contestaţii, sau o hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă de contencios administrativ. Ca atare, pârâta nu poate schimba rezultatele concursului;
- procesul-verbal încheiat la 5 august 2004, de „comisia de evaluare şi notare a probei de curriculum vitae pentru funcţia de director" din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nu constituie decizie, în sensul art. 13 alin. (2) din ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului sus-menţionat.
Comisia a fost înfiinţată urmare a unei sesizări privind desfăşurarea concursului formulată de observatorul M.P., iar aceasta făcea parte din comisie, ceea ce este nelegal şi contrar tuturor prevederilor Ordinului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3297/2004.
Reclamanta a fost corect punctată cu 1 punct la proba de curriculum vitae, respectându-se punctajul din Anexa nr. 1 al Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3297/2004, iar la data întocmirii procesului-verbal din 5 august 2004, finalizase prin examen şi cursul de Management educaţional.
Pe cale de consecinţă, adresa Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 31611 din 7 septembrie 2004, de punere în aplicare a procesului-verbal al comisiei din 5 august 2004, către Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti, este lovită de nulitate absolută, urmând a fi anulată.
La data de 20 aprilie 2005, O.Ş. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii, pe motiv că în mod incorect a fost acordat reclamantei, un punct la criteriul 2 pct. B, întrucât aceasta nu a prezentat documentul de finalizare a cursului „Managementul educaţional".
Pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (3) din metodologie pentru înfiinţarea comisiei, iar punctarea la criteriul 2 pct. B s-a făcut numai pentru cei care au absolvit cursul de management educaţional.
Prin încheierea din 16 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti şi cererea de intervenţie în interes propriu.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1076 din 6 iunie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Aceasta, întrucât, pe de o parte, că înfiinţarea comisiei de evaluare prin Ordinul nr. 4452/2004, s-a realizat în mod legal, în baza art. 2 alin. (3) din Metodologie, iar nu în temeiul art. 13.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că cel care a adus incidentul la cunoştinţă, Inspectoratului General al municipiului Bucureşti care, la rândul său, l-a comunicat ministerului de resort, nu a făcut parte din comisia de evaluare, fiind doar observator.
Instanţa de fond a mai reţinut că data la care se raportează finalizarea cursului, este data înscrierii la concurs, iar nu data întocmirii procesului-verbal din 5 august 2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta T.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După reiterarea situaţiei de fapt prezentată în acţiunea sa, recurenta-reclamantă, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, susţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Metodologie.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, în opinia recurentei, în condiţiile în care Metodologia a înţeles să acorde calitatea de a contesta rezultatul unui concurs, numai participanţilor la concurs şi numai pentru rezultatele proprii, nu se poate aprecia că prin formularea generală din art. 2 s-ar acorda această posibilitate, şi altor persoane, în cauză observatorului P.M.
În plus, arată recurenta-reclamantă, nu este lipsit de importanţă că şi în prezent director al şcolii este singurul candidat care nu a promovat concursul, respectiv fostul lider sindical.
Mai mult decât atât, recurenta-reclamantă susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra cerinţei de la criteriul 2 B, care se referă la participarea la cursuri de formare-perfecţionare în management educaţional, şi nu la absolvirea acestora.
În cauză, astfel cum s-a arătat, la data de 24 octombrie 2005 s-a înregistrat cererea de intervenţie accesorie formulată de O.Ş., în interesul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi al Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti, cerere admisă, în principiu, prin încheierea de dezbateri.
Examinându-se cauza, în raport cu critica adusă soluţiei instanţei de fond, cu întreg probatoriul administrat, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este nefondat, iar cererea de intervenţie accesorie, întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Metodologia din 25 februarie 2004, de organizare şi desfăşurare a concursului pentru funcţiile de director şi director adjunct la unităţile de învăţământ preuniversitar, [elaborată în baza prevederilor art. 145 alin. (1), (6), (7) şi (9) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 22 alin. (1) şi ale art. 23 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare], cazurile care nu sunt prevăzute în prezenta metodologie se soluţionează numai de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin Direcţia generală evaluare, prognoze, strategii şi programe pentru învăţământ preuniversitar, potrivit legislaţiei în vigoare.
Totodată, prin art. 13 din metodologie, sunt reglementate modul de soluţionare a eventualelor contestaţii, precum şi dreptul persoanei de a se adresa instanţelor judecătoreşti.
Prin urmare, contrar opiniei recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (3) din metodologie, iar nu cele ale art. 13.
Dacă s-ar admite teza recurentei-reclamante, în sensul că situaţia în care observatorul constată nereguli în desfăşurarea concursului şi se adresează autorităţilor competente, nu se încadrează în acest text, s-ar goli de conţinut şi eficienţă, tocmai rolul acestuia în respectiva activitate.
De altfel, chiar recurenta-reclamantă susţine că observatorul „nu poate contesta concursul", dar nu recunoaşte că participarea acestuia la concurs se poate finaliza în sensul sesizării autorităţilor, situaţie ce se încadrează, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, în dispoziţiile art. 2 alin. (3) din metodologie.
Cu privire la motivul de recurs referitor la pretinsa depunctare a recurentei-reclamante, se constată, pe de o parte, că instanţa de fond a fost preocupată şi a analizat acest aspect, contrar celor susţinute în motivele de recurs.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că şi interpretarea dată de instanţa de fond, prevederilor pct. 2 B din Anexa nr. 1 a metodologiei (Evaluarea curriculum vitae), este corectă.
Astfel, prin art. 5 din metodologie se stabileşte conţinutul dosarului de înscriere la concurs, iar la pct. 2 B din criteriile de evaluare curriculum vitae sunt prevăzute participările la stagii de formare (perfecţionare în managementul educaţional la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti şi la nivel naţional/străinătate), precum şi punctajul corespunzător.
Din coroborarea acestor prevederi rezultă fără putere de tăgadă că la dosarul înscrierii la concurs este obligatorie depunerea documentului prin care se atestă această participare, ori este cunoscut că un astfel de document se eliberează la finalizarea unui curs.
În cauză, se constată că la data înscrierii la concurs, cursul era în plină desfăşurare, finalizarea acestuia fiind atestată cu certificat prin examen, prin evaluarea portofoliului în data de 16 iulie 2004 (conform adresei nr. 31611 din 5 august 2004, deci cu mult chiar după susţinerea concursului la 20 mai 2004.
În aceste condiţii se constată că şi motivele cererii de intervenţie accesorie sunt întemeiate, pentru considerentele expuse în cele ce preced.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar critica formulată acesteia, nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 20 şi 28 din legea contenciosului administrativ, precum şi cele ale art. 312 C. proc. civ. şi se va admite cererea de intervenţie accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L. împotriva sentinţei civile nr. 1076 din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite cererea de intervenţie formulată de O.Ş., în interesul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 637/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 643/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
