ICCJ. Decizia nr. 74/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 74/2006
Dosar nr. 2391/2005
nr. 9946/1/2005
Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 878/2005, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, instanţa să anuleze Ordinul nr. 69 din 26 noiembrie 2005, prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcţia de inspector clasa I, gradul profesional asistent, treapta 2, să dispună menţinerea gradului profesional dobândit prin sentinţa civilă nr. 1707/2003, şi să fie repus în situaţia anterioară, prin operarea în statul de funcţii, de personal, în cartea de muncă şi să i se restituie diferenţa de salariu.
Reclamantul a precizat în motivarea acţiunii că actul administrativ atacat face să retroactiveze OUG nr. 92/2004, ordonanţa care în mod normal trebuie să se aplice numai în cazul funcţionarilor publici, pentru care nu s-a efectuat încadrarea potrivit Legii nr. 161/2003. Sub pretextul reîncadrării se fac avansări şi retrogradări în grade profesionale. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
S-au administrat probatorii cu acte şi în urma analizării acestora s-a pronunţat sentinţa nr. 908 din 16 mai 2005, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul este funcţionar public, numit în temeiul Legii nr. 188/1999 şi salarizat conform OUG nr. 82/2004, astfel încât îi este aplicabilă OUG nr. 92/2004, ordonanţă care prin apariţia sa abrogă orice dispoziţii contrare, astfel că şi sentinţa judecătorească invocată nu mai poate constitui temei pentru acordarea şi salarizarea reclamantului.
Conform art. 36 din OUG nr. 92/2994, reclamantul beneficiază de salariul de bază stabilit potrivit ordonanţei de urgenţă, pentru funcţia publică în care a fost reîncadrat, din adresa nr. 4648 din 27 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, rezultând că i-a fost modificat salariul de bază, faţă de cel precedent, în sensul creşterii acestuia, astfel încât nu este vătămat în drepturile sale, prin emiterea actului administrativ contestat.
Se reţine că nu poate fi vorba despre o retrogradare în funcţie, întrucât în prezent funcţia de inspector principal nu mai există, fiind vorba despre o reîncadrare ce tinde spre o uniformizare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, reclamantul S.I. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamantul S.I. susţine că OUG nr. 92/2004 a fost aplicată greşit, incluzând pe toţi funcţionarii, indiferent că au fost sau nu, reîncadraţi potrivit Legii nr. 161/2003, iar sentinţa judecătorească invocată trebuie respectată, în baza acesteia el beneficiind de un drept câştigat, drept consacrat de dreptul muncii.
Menţionează, de asemenea, că fiind reîncadrat pe o funcţie inferioară - inspector clasa I, gradul profesional asistat, treapta 2, a suferit o vătămare a drepturilor sale.
Precizează şi faptul că încălcarea art. 43 din OUG nr. 92/2004, îi este imputabilă pârâtei care, prin depunerea unei documentaţii incomplete pentru acordarea avizului necesar reîncadrării, a contribuit la nerespectarea termenelor prevăzute de art. 43, în cazul său ordinul fiind emis retroactiv.
Recurentul susţine, de asemenea, că în situaţia în care s-a reţinut că îi este aplicabilă OUG nr. 92/2004, deşi a avut contractul de muncă suspendat în perioada de concediu medical, 17 decembrie - 23 decembrie 2004 şi 23 decembrie - 31 decembrie 2004, trebuie să beneficieze de salariul de bază stabilit pentru funcţia publică în care a fost numit anterior, potrivit art. 36 din acest act normativ.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti susţine prin motivele de recurs formulate că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6-8 din OUG nr. 92/2004, aceste dispoziţii, prin conţinut şi interpretare vizând grila de salarizare şi alte drepturi de aceeaşi natură ale funcţionarilor publici, şi nu funcţia publică deţinută de aceştia.
Chiar din preambulul său şi din dispoziţiile art. 1 alin. (1), privind drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, rezultă obiectul său de reglementare, interpretarea celorlalte dispoziţii din conţinutul său trebuind a se raporta la acest obiect, completat apoi cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999, republicată.
Pe de altă parte, în anexa OUG nr. 92/2004 se regăseşte funcţia de inspector principal, astfel încât Decizia pârâtei, de a proceda la reîncadrarea reclamantului în funcţia de inspector asistent, constituie o modificare unilaterală a funcţiei publică deţinută de către acesta, în sensul trecerii într-o funcţie publică inferioară, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 75 şi urm. şi art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea le va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
La 1 ianuarie 2005, a intrat în vigoare OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, din cuprinsul art. 6 şi 7 rezultând că se aplică tuturor funcţionarilor publici.
OUG nr. 92/2004 dispune o nouă reîncadrare pentru toţi funcţionarii publici salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, deci şi reîncadrarea funcţionarilor publici efectuată în baza Legii nr. 161/2003 şi a Ordinului nr. 218/2003, al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, respectiv reîncadrările stabilite prin Ordinul nr. 1519/2004.
Potrivit art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, la data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă, orice alte dispoziţii contrare acesteia se abrogă.
Pentru punerea în aplicare a acestei ordonanţe de urgenţă, a fost necesară obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, conform art. 43 alin. (2) din acest act normativ.
Autoritatea Naţională a Vămilor, cu adresa nr. 74007 din 22 decembrie 2004, a solicitat în termenul legal, acest act, dar pentru că au fost necesare informaţii suplimentare, el a fost eliberat abia la 21 ianuarie 2005 - avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005.
Datorită acestei întârzieri în eliberarea avizului, Ordinul nr. 69 a fost emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, la data de 26 ianuarie 2005.
Cum dispoziţiile OUG nr. 92/2004 sunt imperative, ele au fost aplicate de la 1 ianuarie 2005, data intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât nu poate fi vorba de o retroactivare a ordonanţei.
Prevederile OUG nr. 92/2004 se aplică şi în cazul funcţionarilor publici ale căror raporturi de muncă au fost suspendate în condiţiile legii, întrucât şi aceştia au avut salariile stabilite potrivit anexelor la OUG nr. 82/2004, acest aspect rezultând din adresa nr. 380.591 din 17 decembrie 2004 a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Art. 36 din ordonanţă, ce a fost modificat prin Legea nr. 76/2005, pentru aprobarea OUG nr. 92/2004, prevede că „funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care îşi reiau activitatea după data de 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salariile de bază stabilite potrivit ordonanţei de urgenţă, pentru funcţia publică în care au fost reîncadraţi, în condiţiile art. 6-8".
Aşadar, criticile formulate de cei doi recurenţi, sunt nefondate, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, neexistând motive de casare sau modificare, în sensul art. 304 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, urmează ca făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursurile să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de S.I. împotriva sentinţei civile nr. 908 din 16 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 75/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
