ICCJ. Decizia nr. 685/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 685/2006
Dosar nr. 3334/2005
nr. 13714/1/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 martie 2005, reclamantul H.A. a solicitat anularea actului prin care Autoritatea pentru Străini Bucureşti a respins cererea privind aprobarea stabilirii domiciliului în România.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin adresa nr. 61125/C/SIV din 3 martie 2005, emisă de Autoritatea pentru Străini, i s-a comunicat reclamantului, că cererea pentru stabilirea domiciliului în România, din data de 7 decembrie 2004, a fost respinsă în temeiul art. 70 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004, deşi sunt îndeplinite toate criteriile prevăzute de lege, aşa încât măsura reprezintă o discriminare pe criterii naţionale, reclamantul fiind arab.
Reclamantul a precizat că nu a adus ştirbire siguranţei publice şi este asociat la o societate comercială în România.
Prin sentinţa civilă nr. 135/2005, a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă.
Instanţa a reţinut că pârâta a refuzat reclamantului, stabilirea domiciliului în România, întrucât S.R.I. a comunicat că reclamantul se află în situaţia prevăzută de art. 3 din Legea nr. 51/1991, privind siguranţa naţională a României; or, conform art. 70 lit. f) din OUG nr. 194/2002, modificată, străinii nu trebuie să prezinte pericol pentru ordinea publică şi siguranţa naţională, condiţie nerespectată de reclamant; că actul întocmit de S.R.I. nu poate fi comunicat instanţei, conform dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991, astfel încât verificarea temeiniciei emiterii actului excede, prin lege, controlului puterii judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat că pârâta nu a depus actele care au stat la baza emiterii actului contestat, că nu s-au administrat dovezi din care să rezulte pericolul prezentat de petent; că instanţa trebuia să aibă în vedere tratatele la care România este parte, cu respectarea dreptului la libera circulaţie şi la alegerea domiciliului sau a reşedinţei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 13 din Carta Universală a Dreptului Omului şi dispoziţiile din Convenţia Europeană pentru apărarea dreptului omului şi libertăţilor fundamentale, restrângerea exerciţiului acestor drepturi neputându-se face decât în condiţiile art. 53 din Constituţia României.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul este fondat.
Din actele dosarului nu rezultă situaţia de fapt care să se încadreze în dispoziţiile art. 70 lit. f) din OUG nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România, cu referire la art. 3 lit. f) şi l) din Legea nr. 51/1991, privind siguranţa naţională a României.
Instanţa avea obligaţia, în baza rolului activ şi în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În măsura în care intimatul-pârât a invocat caracterul de „secret de stat" al adresei S.R.I. nr. 039598 din 20 octombrie 2004 şi al rapoartelor întocmite de Comisia constituită la nivelul Autorităţii pentru Străini, curtea de apel avea la îndemână invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 51/1991, dispoziţii în considerarea cărora a fost motivată soluţia adoptată, având în vedere că aceste norme legale nu prevăd posibilitatea ca actele care au caracter de secret de stat, să fie comunicate instanţei civile. Or, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţia României, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ este garantat, cu excepţia unor acte strict enumerate de textul constituţional.
Referitor la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate, invocate de Autoritatea pentru Străini, Curtea apreciază că acestea nu interzic instanţei, să ia cunoştinţă de actele respective, deoarece textul legal se referă la faptul că „informaţiile secrete" sunt cele a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale. Or, prezentarea actelor solicitate de instanţa de judecată, nu reprezintă o „divulgare neautorizată", iar luarea la cunoştinţă de către instanţă, de conţinutul acelor acte, nu determină provocarea de „daune, securităţii naţionale".
Hotărârea este nelegală, şi având în vedere împrejurarea reţinută de instanţă, în sensul că analizarea temeiniciei cererii excede controlului puterii judecătoreşti.
Art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi art. 5 din Legea nr. 554/2004 enumeră actele administrative care nu sunt supuse controlului, acte printre care nu se regăsesc cele de natura actului atacat în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru suplimentarea probelor.
În rejudecare, instanţa va verifica dacă reclamantului i-a fost încălcat vreun drept prevăzut de lege (legea română sau tratate internaţionale, ratificate de Parlament, care devin parte a dreptului intern, potrivit art. 11 din Constituţia României), astfel cum impun dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, urmând a se avea în vedere şi dispoziţiile art. 53 din Constituţia României, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.A. împotriva sentinţei civile nr. 135/CA din 5 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 683/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 686/2006. Contencios. Suspendare act... → |
|---|
