ICCJ. Decizia nr. 76/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 76/2006
Dosar nr. 3055/2005
nr. 12600/1/2005
Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1256 din 27 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii administrative prealabile, acţiunea formulată de reclamanţii M.M.D., B.E., N.I., M.A., D.I.C., N.O., L.M., B.I., C.J.V., R.G., P.F., N.M., S.P., J.J., N.M.L., B.L.E., L.C., D.O., Z.G.D., G.N.C., A.M., C.J., Ş.E.M., M.E.C., C.L., M.M., I.R., B.I., L.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, privind obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani reţinute în mod nelegal pe perioada 1 iulie 2002 - 28 septembrie 2004, la zi, ca urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului, prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincţiile intitulate „Meritul Judiciar".
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sesizarea a avut loc în urma declinării competenţei de soluţionare a cauzei, de Tribunalul Bucureşti, care a calificat litigiul, ca fiind un litigiu de natură fiscală. În acest context, din oficiu, Curtea a invocat excepţia lipsei procedurii administrative prealabile în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală. Constatând că reclamanţii nu au adresat organului fiscal, contestaţie, cu privire la impozitul pe salarii reţinut şi având în vedere dispoziţiile art. 174 şi art. 187 alin. (2) C. proCod Fiscal, acţiunea a fost apreciată ca fiind inadmisibilă.
În termen legal, împotriva acestei sentinţei au declarat recurs: B.E., N.I., M.A., D.I.C., N.O., S.P., J.J., N.M.L., B.L.E., Z.G.D., B.I., L.M. şi R.G., precum şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În principal, în motivarea celor trei recursuri au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., arătându-se că obiectul acţiunii îl constituie un raport juridic de muncă, în raport cu care sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., coroborate cu art. 284 C. muncii, care stabilesc că instanţa competentă este tribunalul, în speţă Tribunalul Bucureşti. În sprijinul acestei soluţii, recurenţii au făcut trimitere chiar la o parte din jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti, mai exact la hotărâri prin care, în speţe similare, s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti şi constatându-se existenţa unui conflict negativ de competenţă, dosarele au fost înaintate, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, cu motivarea că raportul juridic dedus judecăţii este unul de drept material fiscal, în sensul prevederilor art. 21-26 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile sunt fondate, în cauză existând un motiv de casare a hotărârii în discuţie, şi anume, cel prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi admise, iar sentinţa Curţii de Apel Bucureşti va fi casată, deoarece a fost pronunţată cu încălcarea competenţei Tribunalului Bucureşti.
Din petitul acţiunii rezultă că pretenţiile reclamanţilor - procurori din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vizează sumele reţinute cu titlu de impozit din drepturile salariale legale.
Reţinerea de către plătitorul acestor drepturi, a unor cote procentuale de impozit mai mari, decât cotele stabilite prin acte normative [art. 108 alin. (1) din Legea nr. 92/1992], generează diminuarea veniturilor cuvenite pentru munca efectuată.
Calificarea dată de Curtea de Apel Bucureşti, litigiului născut în acest mod, ca fiind de natură fiscală, este greşită şi a condus la aprecierea incidenţei dispoziţiilor art. 174 şi art. 187 alin. (2) C. proc. civ.
În speţă, nu s-a contestat un act, o deciziei sau o dispoziţie de impunere în sensul Codului de procedură fiscală, izvorând din raporturi de muncă, natura litigiului este aceea de drept al muncii, chiar dacă raporturile dintre angajator şi salariat nu sunt întemeiate pe un contract de muncă. Sub acest aspect, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 295 alin. (2) C. muncii, conform cărora prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun, şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract de muncă, reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
În raport cu cele expuse şi având în vedere şi jurisprudenţa recentă a acestei Curţi, ce s-a cristalizat în sensul prezentat, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de reclamanţii B.E., N.I., M.A., D.I.C., N.O., S.P., J.J., N.M.L., B.L.E., Z.G.D., B.I., L.M. şi R.G., împotriva sentinţei civile nr. 1256 din 27 iunie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 8/2006. Contencios. Anulare act administrativ,... → |
|---|
