ICCJ. Decizia nr. 75/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 75/2006
Dosar nr. 2396/2005
nr. 9967/1/2005
Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 martie 2005, reclamantul A.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor şi menţinerea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor şi a Ordinului nr. 1435 al Secretariatului de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor, reîncadrarea sa pe funcţia de inspector vamal principal, cu obligarea pârâtei Autoritatea Naţională a Vămilor la plata diferenţei de salariu şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin Decizia nr. 1163/2003 a fost numit în funcţia de inspector vamal principal, că prin deciziile nr. 1264/2003 şi nr. 1266/2003 a fost reîncadrat în funcţia de inspector vamal asistent şi că prin sentinţa civilă nr. 2071 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a dispus anularea deciziilor nr. 1264/2003 şi nr. 1266/2003, s-a menţinut Decizia nr. 1163/2003 şi s-a dispus reîncadrarea sa în funcţia de inspector vamal principal şi obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, la plata drepturilor salariale corespunzătoare acestei funcţii.
Mai arată că hotărârea judecătorească a fost pusă în executare abia la 4 noiembrie 2004, însă prin Ordinul nr. 72/2005 a fost abuziv reîncadrat în funcţia de inspector vamal asistent, deoarece se încalcă prevederile art. 43 din OUG nr. 92/2004, prin neefectuarea reîncadrării în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia, se dispune pentru trecut, e în contradicţie cu Legea nr. 188/1999 şi prevederile Legii nr. 161/2003 şi nu ţine cont de o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 880 din 11 mai 2005, a admis acţiunea, în sensul că a dispus anularea Ordinului nr. 72/2005, în ce-l priveşte pe reclamant şi a obligat pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor să-l încadreze în funcţia de inspector vamal principal, cu stabilirea drepturilor salariale aferente funcţiei.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că reclamantul are un drept câştigat în baza sentinţei civile nr. 2071/2003, a Curţii de Apel Bucureşti şi a Ordinului nr. 1435 din 4 noiembrie 2004 al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor, drept ce nu-i putea fi încălcat prin aplicarea OUG nr. 92/2004, act normativ ce reglementează drepturile salariale ale funcţionarilor publici pe anul 2005, nu şi reîncadrarea acestora.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine că instanţa a pronunţat hotărârea, cu aplicarea greşită a legii, deoarece reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti şi birourilor vamale subordonate, făcută prin Ordinul nr. 72/2005, s-a realizat în funcţiile corespunzătoare celor prevăzute în anexa la OUG nr. 92/2004, pentru intimatul-reclamant, funcţia de inspector vamal principal, categoria A, clasa III, gradul 2, corespunzându-i funcţia de inspector vamal clasa I, gradul asistent, treapta 2 de salarizare.
Susţine şi că s-a reţinut greşit că reîncadrarea intimatului-reclamant încalcă principiul dreptului câştigat prin sentinţa civilă nr. 2071/2003, cu toate că sentinţa s-a pronunţat în temeiul Legii nr. 161/2003, însă prin apariţia OUG nr. 92/2004, orice dispoziţii contrare au fost abrogate, astfel că nici sentinţa nu mai poate constitui temei legal pentru încadrarea şi salarizarea acestuia, pentru că nu poate să modifice un act normativ sau să înlăture aplicarea lui.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins, susţinând că instanţa a aplicat corect legea, prin aceea că a avut un drept câştigat în baza sentinţei civile nr. 2071/2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Intimatul a fost reîncadrat în funcţia publică de inspector vamal principal, prin Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, conform dispoziţiilor OUG nr. 82/2004, măsură modificată prin deciziile nr. 1264 şi nr. 1266 din 14 august 2003, emise de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, prin care a fost reîncadrat în funcţia de inspector vamal asistent.
Acesta a contestat măsura respectivă şi prin sentinţa civilă nr. 2071 din 4decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a dispus reîncadrarea sa în funcţia publică de inspector vamal principal categoria A, clasa a III-a, gradul 2, hotărâre ce a fost pusă în executare prin Ordinul nr. 1435 din 4 noiembrie 2004, emis de Secretarul de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Însă, prin adoptarea OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, s-a impus reîncadrarea şi a funcţionarilor publici din sistemul vamal conform prevederilor acestei ordonanţe.
Ca atare, prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, emis de Secretarul de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale şi a birourilor vamale subordonate, intimatul fiind reîncadrat în funcţia publică de inspector vamal clasa I, gradul asistent, treapta 2.
S-au avut în vedere prevederile art. 6 alin. (1) - (3) din OUG nr. 92/2004, care stabileşte că funcţionarii publici salarizaţi la categoriile A, B şi C, clasa a III-a, gradele 1-3, se reîncadrează în gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.
Ordinul contestat de recurent în prezenta cauză s-a emis cu respectarea întocmai a dispoziţiilor acestei ordonanţe, intimatul neavând de suferit în ce priveşte drepturile sale salariale, drepturi băneşti ce nu s-au diminuat în urma reîncadrării.
Trebuie ţinut cont şi că ordinul nu retroactivează, pentru că a prevăzut reîncadrarea funcţionarilor publici, cu începere de 1 ianuarie 2005, aşa cum s-a dispus prin ordonanţă, în aplicarea căreia s-a emis.
Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004 sunt constituţionale, prin mai multe decizii date în soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate a acestui articol, reţinând că reîncadrarea prin lege a funcţionarilor publici şi salarizarea acestora nu reprezintă drepturi fundamentale şi că ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, să facă încadrarea acestora în categorii, clase şi grade profesionale, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.
În cazul funcţionarilor publici din sistemul vamal s-a obţinut şi avizul nr. 744 din 21 ianuarie 2005 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, anterior emiterii Ordinului nr. 72/2005, în temeiul art. 43 alin. (2) din OUG nr. 92/2004.
Nu poate fi reţinută susţinerea intimatului că a avut un drept câştigat prin sentinţa civilă nr. 2071/2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, deoarece hotărârea s-a pronunţat, având în vedere actele normative aplicabile în cauză, existente în acea perioadă, dar prin adoptarea OUG nr. 92/2004 s-au produs modificări în legislaţia privitoare la încadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici, iar după 1 ianuarie 2005, hotărârea judecătorească nu mai poate fi avută în vedere în ce priveşte pe intimat, ca urmare a intervenirii unei situaţii legale diferite faţă de cea existentă la data pronunţării sentinţei.
Ordinul nr. 72/2005 s-a emis în baza şi în executarea întocmai a ordonanţei, astfel că acesta apare ca fiind legal şi nu se impunea anularea lui, în ce priveşte pe intimat, cum greşit a dispus instanţa de fond.
Ca atare, se impune ca recursul să fie admis, să se caseze sentinţa recurată şi pe fond, să fie respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Văzând şi prevederile art. 312 şi 314 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 880 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 76/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
