ICCJ. Decizia nr. 688/2006. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 688/2006
Dosar nr. 2775/2005
nr. 11481/1/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 8 august 2005, SC R. SA a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1170 din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 1210/2005.
În motivarea recursului declarat, recurenta a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor administrate în cauză şi hotărârea atacată este rezultatul unei greşite interpretări a probelor, pentru că societatea nu era obligată să întocmească un audit extern.
Intimata C.N.V.M. a solicitat respingerea recursului, întrucât intimata este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale individuale.
A mai precizat intimata că încadrarea şi, respectiv, aplicarea sancţiunii s-a făcut de C.N.V.M., în temeiul legislaţiei specifice pieţei de capital.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că (după mai multe declinări de competenţă), Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 1170 din 16 iunie 2005, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA Bucovăţ, în contradictoriu cu C.N.V.M.
S-a reţinut că Ordonanţa nr. 871 din 9 decembrie 2003, emisă de C.N.V.M., este un act administrativ legal, prin care recurenta-reclamantă SC R. SA Bucovăţ a fost amendată cu 52.305.742,91 lei, pentru netransmiterea integral şi în termen a rapoartelor perioadei aferente încheierii anului financiar 2002, conform OUG nr. 28/2002.
De precizat este faptul contestării de către recurentă a amenzii aplicate, contestaţie respinsă prin Decizia C.N.V.M. nr. 802 din 13 februarie 2004.
Această decizie a fost considerată legală de instanţa de fond, nereţinându-se ca întemeiat motivul invocat de reclamantă, că nu este supusă reglementărilor contabile autorizate şi că nu este obligată la transmiterea raportului privind încheierea exerciţiului financiar pe 2002.
Instanţa de fond a mai reţinut că la baza ordonanţei de sancţionare a stat Ordonanţa nr. 180 din 24 septembrie 2003, prin care un număr de societăţi, printre care şi reclamanta, a fost sancţionată cu „avertisment", pentru că nu a transmis periodic rapoartele aferente exerciţiului financiar 2002. Mai mult, pentru faptul că nu s-a respectat termenul de 15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a Ordonanţei nr. 180/2003, a fost emisă Ordonanţa de sancţionare nr. 871 din 9 decembrie 2003. S-a mai reţinut de instanţă că recurenta nu poate fi absolvită de răspundere, pentru faptul că a depus un raport privind situaţia financiară la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, şi nu la C.N.V.M.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu sentinţa atacată şi motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constată că recursul declarat este nefondat şi va fi respins.
Hotărârea instanţei de fond este motivată şi în mod corect a stabilit legalitatea actului contestat.
Aşa cum rezultă din actele cauzei, recurenta-reclamantă este o societate deţinută public, în evidenţele Oficiului de Evidenţă a Valorilor Mobiliare, societatea fiind tranzacţionabilă potrivit art. 2 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996 şi, deci, se supune acestui regulament.
Conform dispoziţiilor art. 121 din OUG nr. 28/2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 525/2002, coroborat cu art. 3 şi 4 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996, societăţile deţinute public au obligaţia de a transmite la C.N.V.M., în termen, raporturile periodice aferente încheierii fiecărui exerciţiu bugetar.
Transmiterea trebuia făcută de recurentă până la 30 aprilie 2003, raportul anual aferent an 2002 trebuind a fi însoţit de raportarea financiar-contabilă, raportul auditorului financiar pentru societăţile care aplică Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 94/2001 şi raportul Comisiei de revizuiri. Acest lucru nu a fost făcut de recurentă, ceea ce a determinat sancţionarea cu amendă a recurentei de către C.N.V.M.
Constatându-se că sancţionarea recurentei-reclamante a fost făcută în limitele legii, susţinerile recurentei prin motivele de recurs fiind neîntemeiate, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R. SA Bucovăţ împotriva sentinţei civile nr. 1170 din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 686/2006. Contencios. Suspendare act... | ICCJ. Decizia nr. 709/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
