ICCJ. Decizia nr. 709/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.709/2006
Dosar nr. 1377/2005
nr. 5909/1/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 decembrie 2004, reclamanta M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea Ordinului nr. 491 din 4 noiembrie 2004, emis de acesta, obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti de la care a fost privată în perioada cuprinsă între data emiterii ordinului şi reangajarea sa, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 491 din 4 noiembrie 2004, emis de Consiliul Concurenţei, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, măsura destituirii sale din funcţia de inspector de concurenţă asistent în cadrul Inspectoratului de Concurenţă Argeş al Consiliului Concurenţei, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b) şi c) din aceeaşi lege, constând în neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor şi absenţe nemotivate, reţinându-se în sarcina sa, fapte care nu pot fi considerate abateri disciplinare, pentru a justifica sancţiunea aplicată.
Reclamanta a mai arătat că faptele reţinute în sarcina sa, prin actul administrativ, care au condus la destituire, sunt nereale, deoarece nu a absentat de la program în zilele de 13 şi 16 august 2004, aflându-se în delegaţie la anumiţi agenţi economici, situaţia fiind confirmată de către aceştia, prin registrul de evidenţă, iar în data de 26 august 2004, a efectuat control la SC A. SA, firma administrator a SC I. SRL Piteşti, de la prima oră şi până la ora 10.30, după care s-a întors la birou, rămânând până la orele 16.00, timp în care directorul C.I., era plecat. Totodată, reclamanta apreciază că întocmirea necorespunzătoare a unor acte de control, în sensul nerespectării ordinii stipulată în adresa nr. 848 din 23 iunie 2004, transmisă de Direcţia de Monitorizare Teritorială, nu poate constitui abatere disciplinară, deoarece acesta reprezintă doar un aspect de formă, nu de fond, o parte prezentând o anumită complexitate; a solicitat în acest sens sprijinul colegilor săi şi chiar al directorului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că reclamanta se face vinovată de absentarea nemotivată de la serviciu în zilele de 13 şi 16 august 2004, la data de 26 august 2004 nu a efectuat întregul program de lucru, nu a respectat sarcinile de serviciu privind întocmirea actelor de control, primind pentru această faptă şi sancţiunea „mustrării" anterior, faptă pentru care nu s-a respectat angajamentul asumat; a recunoscut săvârşirea acestor abateri, cu excepţia absenţei de 6 ore în data de 26 august 2004, pe care a contestat-o în finalul audierii şi care s-a dovedit a fi neîntemeiată, în urma confirmării prezenţei acesteia în intervalul respectiv, de către SC A. SA.
Se mai arată că M.D. nu şi-a valorificat dreptul de a formula obiecţiuni împotriva referatului întocmit de către Comisia de disciplină, în data de 21 octombrie 2004, a făcut-o în ziua emiterii ordinului de destituire, când, prin memoriul înaintat, a recunoscut că în data de 26 august 2004 şi-a rezolvat unele probleme personale (masa de prânz şi plata unor facturi), solicitând clemenţă şi înţelegere şi luându-şi angajamentul că se va îndrepta profesional.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 22/F/C din 14 martie 2005, a admis cererea reclamantei, a anulat Ordinul nr. 491/2004 şi a obligat pârâtul să-i plătească acesteia, drepturile salariale cuvenite, de la data desfacerii contractului de muncă şi până la efectiva reîncadrare, precum şi suma de 2.035.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din materialul probatoriu administrat în cauză, rezultă că reclamanta nu se face vinovată de faptele reţinute, pârâtul nefăcând dovezi din care să rezulte săvârşirea faptelor disciplinare. S-a mai reţinut că nu au fost corect aplicate dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 188/1999 şi cele ale art. 70 alin. (4) din aceeaşi lege.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul Concurenţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, pe de o parte, că din punct de vedere procedural, sentinţa atacată este nelegală, întrucât instanţa de fond a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că nu se arată concluziile procurorului, deşi acesta participă obligatoriu la proces, în baza dispoziţiilor art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, recurentul-pârât susţine nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei pe probleme de fond. În acest sens, o primă critică vizează administrarea şi aprecierea probatoriului, respectiv invocarea de probe neadministrate în faţa instanţei (exemplificându-se cu audierea lui R.G.), precum şi invocarea unor temeiuri legale, fără legătură cu caracterul litigiului (trimiterea la art. 1191 C. civ., care se referă la raporturi de drept privat, iar nu la cele de drept public).
Totodată, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a apreciat greşit abaterea disciplinară a intimatei-reclamante, constând în absentarea nemotivată, contrar chiar declaraţiei martorului reclamantei, C.I. şi chiar a recunoaşterii intimatei-reclamante, la interogatoriu (întrebarea 8), dovedind o nejustificată îngăduinţă faţă de actele de indisciplină ale acesteia fără a avea în vedere că în discuţie este un funcţionar public, salarizat din banii contribuabililor, legat de un jurământ referitor la conduita sa profesională şi civică, iar nu un simplu salariat.
Printr-o altă critică a sentinţei atacate, se susţine că instanţa de fond a apreciat eronat abaterea disciplinară, constând în neglijenţe repetate în rezolvarea lucrărilor, anulând sancţiunea numai pe baza unor afirmaţii de ordin subiectiv ale intimatei-reclamante, fără să fie dovedite în vreun fel şi reţinând temerile acesteia faţă de exigenţele profesionale, fără a avea în vedere că aceste exigenţe sunt comune tuturor funcţionarilor publici din cadrul Consiliului Concurenţei şi ignorând faptul că M.D. nu era o începătoare, ci o persoană cu vechime de circa 4 ani în munca de inspecţie, iar calificativele invocate pentru anii anteriori au fost acordate în cadrul altei instituţii (Oficiul Concurenţei care s-a desfiinţat, iar nu în cadrul Consiliului Concurenţei).
În plus, arată recurentul-pârât, instanţa de fond nu a avut în vedere că exigenţele manifestate de Consiliul Concurenţei, atât în legătură cu competenţa profesională, cât şi cu starea de disciplină, derivă din calitatea sa de integrator de capital de negociere în U.E., spre deosebire de vechiul loc de muncă al intimatei-reclamante care nu avea un astfel de statut, (Oficiul Concurenţei a fost un organ guvernamental, fără atribuţii în ceea ce priveşte integrarea României în U.E).
Recurentul-pârât apreciază că sentinţa este netemeinică şi nelegală, şi pentru faptul că instanţa de fond, deşi s-au făcut probe în acest sens, nu a reţinut repetabilitatea faptei, intimata-reclamantă fiind sancţionată cu mustrare scrisă cu câteva luni înainte.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, în sensul considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la critica vizând nelegalitatea sentinţei, în ce priveşte participarea procurorului, se constată că aceasta nu poate fi primită, în raport cu menţiunile din încheierea de dezbateri din 7 martie 2005. În respectiva încheiere se reţin, pe de o parte, participarea procurorului, şi, pe de altă parte, concluziile acestuia de respingere a contestaţiei, precum şi aprecierea că ordinul atacat este temeinic şi legal, motive ce impun menţinerea acestuia.
Referitor, însă, la celelalte motive de recurs, Înalta Curte reţine că acestea sunt pe deplin fondate.
Astfel, este de necontestat că prin Ordinul nr. 491 din 4 noiembrie 2004, avându-se în vedere propunerea Comisiei de disciplină a Consiliului Concurenţei, cuprinsă în Registrul înregistrat cu nr. C.D./II din 3 noiembrie 2004, s-a luat măsura destituirii din funcţia publică a intimatei-reclamante în baza dispoziţiilor art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b) şi c) din aceeaşi lege, constând în neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor şi absenţe nemotivate.
Este cunoscut că în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 (republicată în M. Of. nr. 251/22.03.2004), încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici, a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice, pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, constituie abateri disciplinare, printre altele, şi faptele prevăzute la lit. b) - neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor, precum şi la lit. c) - absenţe nemotivate de la serviciu.
Totodată, printre sancţiunile disciplinare, art. 65 alin. (3) lit. e) din lege este prevăzută destituirea din funcţia publică.
În cauză, prin ordinul atacat, s-a reţinut că intimata-reclamantă a absentat nemotivat de la serviciu în zilele de 13 şi 16 august 2004, iar în data de 26 august 2004 nu a efectuat întregul program de lucru.
S-a mai reţinut că aceasta a întocmit în mod necorespunzător o serie de acte de control, realizate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi fără a respecta sarcinile transmise de Direcţia Monitorizare Teritorială, în subordinea căreia se află, rezultând că şi-a încălcat obligaţia de a-şi îndeplini cu profesionalism îndatoririle de serviciu.
Cu privire la repetabilitatea faptei s-a precizat că M.D. nu se află la prima abatere, anterior fiind sancţionată disciplinar, cu „mustrare scrisă", pentru neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor şi că nu şi-a respectat angajamentul pe care, înaintea aplicării sancţiunii menţionate, şi l-a asumat în nota explicativă nr. 965 din 6 iulie 2004.
În cauză, Înalta Curte constată că faptele arătate în referatul inspectorului de concurenţă cu atribuţii de coordonare în cadrul Inspectoratului de Concurenţă Argeş, au fost supuse analizei Comisiei de Disciplină din cadrul Consiliului Concurenţei, la şedinţa comisiei participând şi intimata-reclamantă. Cu ceastă ocazie, astfel cum rezultă din procesul-verbal de şedinţă, intimata-reclamantă a răspuns întrebării referitoare la acuzaţiile care i se aduc, că nu este în totalitate de acord cu acestea, în sensul că ar dori să conteste Raportul Comisiei, arătând, însă, textual că „Sunt de acord cu mai puţin de 6 ore lipsă pe data de 26 august", când, arată aceasta, a fost la birou „după ora 12.30".
Totodată, se constată că prin înscrisul depus la dosarul cauzei, se confirmă că aceasta a fost prezentă la SC I.P. SRL, doar între orele 8.00 şi 9.30.
Apoi, deşi din declaraţia sa rezultă că în zilele de 13 şi 16 august a avut delegaţie, totuşi, din ordinul de deplasare nr. 75/2004, nu rezultă cele susţinute. Este, însă, adevărat că, ulterior emiterii ordinului atacat, reclamanta a prezentat un înscris de la SC E. Câmpulung, din care rezultă că aceasta ar fi fost prezentă la 16 august 2004, la sediul societăţii, pentru control, precizându-se, însă, că acest control nu a putut fi realizat.
Totodată, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a recunoscut iniţial că a folosit 30 de minute pentru a-şi achita nişte facturi la bancă şi pentru a lua masa de prânz, perioadă de timp care într-o logică elementară nu este suficientă pentru activităţile recunoscute.
Ulterior, intimata-reclamantă a recunoscut o perioadă mult mai mare de timp utilizat în interes personal.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, critica adusă sentinţei instanţei de fond, cu privire la aprecierea probelor referitoare la utilizarea timpului de lucru, este fondată.
Referitor la încălcarea obligaţiei de a-şi îndeplini cu profesionalism îndatoririle de serviciu, se reţine că, deşi din probele administrate în cauză rezultă acest aspect, totuşi, instanţa de fond nu le-a reţinut.
De altfel, în repetate rânduri, chiar intimata-reclamantă a recunoscut deficienţele din activitatea sa. Aceasta, în condiţiile în care intimata-reclamantă ocupa o funcţie publică în Consiliul Concurenţei care implică exigenţele profesionale şi disciplinare sporite şi având o vechime în munca de inspecţie de circa 4 ani.
În plus, se constată că prin Ordinul nr. 181 din 9 septembrie 2004, intimata-reclamantă a fost sancţionată cu „mustrare scrisă", în temeiul art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru „neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor", fapt recunoscut de aceasta. Mai mult, prin nota nr. 965/2004, intimata-reclamantă şi-a luat angajamentul să nu se mai repete astfel de situaţii.
Faptul că în anul 2003, intimata-reclamantă a obţinut calificativul „F.B.", de la o altă instituţie, respectiv Oficiul Concurenţei, de la care a fost preluată, nu este de natură a diminua gravitatea abaterilor disciplinare constatate, astfel cum greşit a reţinut instanţa de fond, în aplicarea dispoziţiilor art. 70 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
De altfel, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt supuse examinării, abaterile disciplinare reţinute în sarcina intimatei-reclamante, iar nu aspectele legate de activitatea sau eventuala lipsă de flexibilitate a inspectorului de concurenţă cu atribuţii de coordonare în cadrul colectivului.
De asemenea, se reţine că în mod greşit a apreciat instanţa de fond, ca o circumstanţă în favoarea intimatei-reclamante, pregătirea acesteia, câtă vreme chiar M.D. recunoaşte că: nu prea citeşte chestiuni privind concurenţa, ar dori o activitate de prelucrare de date, iar nu de control, nu prea foloseşte calculatorul, mai exact nu cunoaşte metodele de folosire ale acestuia şi că nu putea să se descurce singură.
Prin urmare, constatând că, criticile formulate soluţiei instanţei de fond sunt întemeiate, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea reclamantei M.D., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei civile nr. 22/F/C din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de M.D., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 688/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 712/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
