ICCJ. Decizia nr. 718/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.718/2006
Dosar nr. 3993/2005
nr. 16339/1/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 martie 2005, reclamantul Z.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 73, emis de pârâtă, la 26 ianuarie 2005, ca nelegal şi obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, la eliberarea unui ordin legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din OUG nr. 92/2004.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că este angajat al Direcţiei Regionale Vamale Craiova, iar din anul 2003, prin Decizia nr. 1163/2003, a fost încadrat în funcţia publică de execuţie de inspector principal, cu un punctaj final de 9,90 şi că această decizie a fost confirmată prin Ordinul nr. 1519/2004, a Autorităţii Naţionale a Vămilor şi menţionată în carnetul său de muncă.
După intrarea în vigoare a OUG nr. 92/2004, arată reclamantul, prin Ordinul nr. 73/2005 a fost reîncadrat în funcţia de execuţie de „inspector asistent", pe care o consideră nelegală, deşi ca temei al emiterii acestuia au fost menţionate dispoziţiile art. 6, 7 şi 37 din OUG nr. 92/2004.
Reclamantul a apreciat că ordinul atacat este emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din OUG nr. 92/2004.
Totodată, acesta a arătat că reîncadrarea sa ar fi trebuit să se facă pe aceeaşi funcţie de execuţie - inspector principal, iar nu pe o funcţie inferioară, având în vedere Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 1519/2004, ce a stabilit că deciziile emise cu privire la reîncadrarea funcţionarilor publici, după data de 15 iulie 2003, se revocă, păstrându-se în acest fel încadrarea funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, conform deciziilor emise până la data de 15 iulie 2003 inclusiv (art. 2 din Ordinul nr. 1519/2004).
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 357 din 15 septembrie 2005, a admis acţiunea reclamantului şi a anulat Ordinul nr. 73 din 26 ianuarie 2005, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, în ceea ce-l priveşte pe acesta. Totodată, instanţa de fond a obligat pârâta, să emită un nou ordin privind încadrarea reclamantului în funcţia de inspector principal.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că încadrarea reclamantului este greşită, întrucât, printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 6 din OUG nr. 92/2004, s-a procedat la o nouă reîncadrare, deşi acestea vizează grile de salarizare, iar nu funcţia publică deţinută. S-a mai reţinut că reîncadrarea reclamantului în funcţia de inspector asistent constituie o modificare unilaterală a funcţiei publice deţinute de acesta, în sensul trecerii într-o funcţie publică inferioară, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 75 şi urm. şi art. 65 alin. (3) lit. j) din Legea nr. 188/1999. Nici invocarea art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, nu este temeinică, apreciază instanţa de fond, întrucât abrogarea vizează dispoziţiile de natură salarială, iar nu raporturile juridice privind reîncadrarea funcţionarilor publici care s-a făcut în temeiul Legii nr. 161/2003.
Instanţa de fond a mai reţinut că deciziile Directorului General al Direcţiei Generale a Vămilor, emise cu privire la reîncadrarea funcţionarilor publici, au fost revocate prin Ordinul nr. 1519/2004, revenindu-se la încadrările stabilite prin deciziile emise până la 15 iulie 2003 inclusiv, reclamantul revenind, astfel, la funcţia de inspector principal.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, Autoritatea Naţională Vamală, prin Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu, precum şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susţine că încadrarea reclamantei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi cu cele ale Legii nr. 161/2003, contrar celor reţinute de instanţa de fond.
În opinia recurentelor, în contradicţie cu cele reţinute de instanţa de fond, reîncadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 şi 37 din OUG nr. 92/2004, după obţinerea Avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi în temeiul prevederilor art. 43 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Examinându-se cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, este de necontestat că prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, stabilirea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Prin art. 6 din OUG nr. 92/2004, contrar interpretării instanţei de fond, se reglementează atât reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie salarizaţi, potrivit OUG nr. 82/2004, cât şi, raportat la noua încadrare, sistemul de salarizare al acestora.
În plus, Înalta Curte reţine că şi Curtea Constituţională a reţinut în considerentele Deciziei nr. 289/2005 (M. Of. nr. 586/7.07.2005), că atât încadrarea, prin lege, a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea, conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici.
Aşadar, având în vedere că în cauză reîncadrarea şi salarizarea intimatului-reclamant s-a realizat întocmai prevederilor OUG nr. 92/2004, Înalta Curte constată că ordinul atacat este legal. Actul administrativ atacat, emis în baza şi executarea în concret a legii, nu poate fi cenzurat, decât prin raportare la aceste dispoziţii, care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, sunt constituţionale şi nici nu sunt de natură a aduce atingere principiului stabilităţii funcţiei publice sau de a retroactiva.
Mai mult, Înalta Curte constată că OUG nr. 92/2004 a avut aplicabilitate numai pentru anul 2005, în prezent fiind în vigoare dispoziţiile altor ordonanţe.
De altfel, intimatul-reclamant nici nu a făcut dovada că a atacat Decizia nr. 1265/2003 şi Decizia nr. 1266/2003, astfel cum au procedat alţi funcţionari, decizii revocate ulterior prin Ordinul nr. 1519/2004, al Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, iar criticile aduse acesteia, fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 357 din 15 septembrie 2005, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul Z.Ş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 715/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 720/2006. Contencios.. Revizuire → |
|---|
