ICCJ. Decizia nr. 720/2006. Contencios.. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 720/2006
Dosar nr. 2814/2005
nr. 11640/1/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 140 din 23 martie 2004, a admis contestaţia formulată de reclamanta G.A., a anulat hotărârea nr. 608 din 3 octombrie 2003, a Casei Judeţene de Pensii Bacău, a admis cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Bacău, sub nr. 57455 din 17 februarie 2003, a constatat că petiţionara G.A. îndeplineşte calitatea de strămutat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi beneficiază de drepturile prevăzute de aceeaşi lege, pentru persoanele strămutate, începând cu luna martie 2003.
Recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1964 din 24 martie 2005. S-a casat sentinţa atacată şi, pe fond, s-a respins acţiunea.
Instanţa de recurs a reţinut că, în cauză, situaţia refugiului pentru reclamantă nu este dovedită, identitatea persoanei aflate în perioada 1942 - 1946, la Focşani, neputând fi prezumată.
Reclamanta G.A. a solicitat revizuirea acestei decizii, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Motivând cererea, revizuienta a arătat că instanţa de recurs nu a ţinut cont de înscrisurile aflate la dosar şi că, ulterior judecării recursului, a descoperit acte noi care demonstrează indubitabil faptul că P.A. şi P.V. este una şi aceeaşi persoană.
Înscrisurile prezentate de revizuientă (act de partaj din data de 22 iulie 1957, certificat de moştenitor nr. 146 din 22 iulie 1957, testamentul numitei P.M. din 3 martie 1957 şi adresa nr. 103250 din 8 august 2005, emisă de Direcţia de Evidenţă a Persoanei Oneşti) nu îndeplinesc condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel că cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de instanţa de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În înţelesul prevederilor legii, înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri, trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere.
În speţă, împrejurarea că după pronunţarea hotărârii de către instanţa de recurs, revizuienta a făcut demersuri pentru a obţine şi alte acte în afara celor depuse deja la dosar, în scopul de a-şi proba identitatea, nu justifică revizuirea, actele noi neîndeplinind cerinţele prevăzute expres de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ.
Cum înscrisurile prezentate ca acte noi nu pot fi calificate în sensul cerut de lege, cererea de revizuire se priveşte ca inadmisibilă şi urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de G.A. împotriva deciziei nr. 1964 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 727/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
