ICCJ. Decizia nr. 763/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 763/2006
Dosar nr. 8616/2004
nr. 28017/1/2004
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 2 septembrie 2002, reclamanţii G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M., Ş.I., Primăria comunei Prundu Bârgăului şi Ministerul Industriilor, au solicitat să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma antecesorilor predecedaţi se compune din terenurile înscrise în C.F. nr. C.F. nr. 431, C.F. nr. 1357, C.F. nr. 1174, C.F. nr. 1360, C.F. nr. 1279, C.F. nr. 234 şi C.F. nr. 109, la care au vocaţie succesorală; că aceste terenuri au fost expropriate temporar; să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, seria M.030656 din 23 noiembrie 1993, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC H. SA; să se dispună intabularea în C.F. a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, pe numele fiecăruia dintre ei şi să fie obligată societatea pârâtă să le predea posesia şi folosinţa acestora şi în fine, să fie obligată la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că aceste terenuri au făcut obiectul unei exproprieri temporare prin Decretul nr. 404/1979, fiind necesare pentru organizarea de şantier în vederea edificării fabricii de hârtie Prundu Bîrgăului, actuala pârâtă. La expirarea termenului prevăzut de decretul menţionat, aceste terenuri au continuat să fie folosite abuziv de pârâtă, ulterior fiind înglobate în suprafaţa pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate menţionat.
Prin încheierea din 13 noiembrie 2002, Judecătoria Bistriţa a disjuns capătul de cerere vizând anularea certificatului de atestare, formând dosarul nr. 636/2002, iar ulterior, prin încheierea din 4 decembrie 2002, a suspendat judecarea cererii referitoare la constatarea masei succesorale şi a calităţii de moştenitori a reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 383 din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, căreia i-a revenit prin declinare, soluţionarea acţiunii în anulare a certificatului seria M.030656/1993, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, constatând ca neîndeplinită procedura administrativă prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Prin Decizia civilă nr. 3989 din 19 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamanţii G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M., Ş.I., Primăria comunei Prundu Bârgăului, a casat sentinţa Curţii de Apel Cluj şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă. S-a reţinut că în absenţa comunicării actului administrativ către reclamanţi, plângerea administrativă formulată de aceştia, în decembrie 2002, după ce au cunoscut de existenţa certificatului, s-a realizat în termen.
În fond, după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 970 din 6 octombrie 2004, a respins acţiunea şi a obligat reclamanţii să plătească în solidar, către SC H. SA, 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a stabili astfel, instanţa a reţinut că terenurile în discuţie au fost scoase din circuitul civil şi expropriate definitiv, date spre administrare direct Fabricii de hârtie Bistriţa, actuala pârâtă, astfel încât, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 ele se aflau în patrimoniul societăţii, situaţie în raport cu care certificatul de atestare s-a emis legal.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, reclamanţii G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M., Ş.I., Primăria comunei Prundu Bârgăului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut că Decretul nr. 404/1979 a expropriat o suprafaţă de 34.813 mp, din care 21.607 mp a fost expres menţionată ca fiind expropriată temporar, până la 31 mai 1981 şi care, conform tabelului centralizator anexat la decret, include şi terenurile ce fac obiectul litigiului.
Au mai arătat că aceste terenuri se regăsesc în continuare între aceleaşi limite, unele fiind ocupate de construcţii dezafectate care au servit la momentul respectiv, organizării de şantier.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei formulate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea se justifică.
Prin Decretul nr. 404/1979 s-au trecut în proprietatea statului şi s-au dat în administrarea directă a Întreprinderii de Hârtie Bistriţa - Prundu Bîrgăului, terenuri în suprafaţă de 34.813 mp.
Prin acelaşi decret s-a aprobat scoaterea din producţia agricolă a unei suprafeţe de 56.420 mp, din care 34.813 mp definitiv şi 21.607 mp până la 31 mai 1981.
Potrivit centralizatorului anexă la decret, în această ultimă suprafaţă expropriată temporar, se regăsesc şi terenurile solicitate de reclamanţi, prin acţiune.
Este evident că aceste terenuri nu au fost trecute definitiv în proprietatea statului şi cu atât mai puţin nu au fost date în administrarea fabricii de hârtie, ele nefăcând parte din patrimoniul acesteia.
Faptul că fabrica a continuat să le folosească abuziv, nu poate constitui un argument pentru menţinerea certificatului de atestare, prin împlinirea termenului pentru care au fost expropriate (31 mai 1981), ele redevenind proprietatea persoanelor menţionate în centralizatorul anexă la decret.
Astfel fiind şi având în vedere şi concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, care confirmă identificarea suprafeţelor solicitate de reclamanţi, persoane fizice, precum şi faptul că acestea au făcut parte din zona denumită organizare de şantier, scop pentru care, de altfel, au şi fost expropriate la momentul respectiv, urmează a se constata ca fiind nelegală includerea lor în suprafaţa pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.030656/1993.
În ce priveşte cererea reclamantei Primăria Prundu Bîrgăului, prin care aceasta solicită o suprafaţă de 45.404 mp, ca fiind expropriată temporar, înscrisă în C.F. nr. 109, ca aparţinând comunei Susenii Bîrgăului, urmează a fi apreciată ca nefondată.
Nu numai că acest teren nu este cuprins în Centralizatorul anexă la Decretul nr. 404/1979 privind terenurile expropriate temporar, dar şi expertiza efectuată în cauză nu a putut identifica suprafaţa înscrisă în C.F. nr. 109 Susenii Bîrgăului, decât cu un teren numit „Holda nămol" şi care în documentaţia ce a stat la baza certificatului de atestare contestat, are o suprafaţă de 10.947,12 mp, în timp ce în realitate este de 9421 mp.
Mai mult, expertul descrie acest teren ca fiind o zonă de depozitare a gunoaielor, aparent negestionată de cineva.
În raport cu aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 şi 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M. şi Ş.I. împotriva sentinţei civile nr. 970 din 6 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea şi anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.030656 din 23 noiembrie 1993, eliberat de Ministerul Industriilor în favoarea SC H. SA, pentru suprafaţa de 9005 mp (însumând suprafeţele solicitate de reclamanţii persoane fizice).
Respinge recursul declarat de Primăria Prundu Bîrgăului şi obligă pârâta SC H. SA, prin lichidator, SC C.M. SRL Bistriţa, la 33.000.000 ROL către reclamanţii persoane fizice.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2006. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 764/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
