ICCJ. Decizia nr. 766/2006. Contencios. Anulare act administrativ ( eliberare din funcţie publică). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 766/2006
Dosar nr. 6708/2004
nr. 22586/1/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 octombrie 2003 şi precizată la 28 octombrie 2003, reclamanta Ş.D. a solicitat anularea Ordinului nr. 1113 din 15 iulie 2003, emis de pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, reîncadrarea sa pe funcţia deţinută, anterior emiterii acestui ordin şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, începând cu data de 6 octombrie 2003 şi până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că ordinul prin care pârâtul a dispus eliberarea sa din funcţia publică deţinută şi încetarea raportului de serviciu, a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 şi nu i-a fost comunicat în termenul legal, de 5 zile lucrătoare de la data emiterii. Reclamanta a invocat nulitatea absolută a ordinului contestat, motivând că nu au existat criterii de selecţie a personalului disponibilizat şi că desfacerea contractului său de muncă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 188/1999, care se referă la desfacerea contractului de muncă prin acordul părţilor, astfel încât nu a mai beneficiat de ajutor de şomaj şi de asigurări medicale.
Prin sentinţa civilă nr. 684 din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că actul contestat a fost emis cu respectarea Legii nr. 188/1999 şi a Legii nr. 161/2003 şi nu a vătămat reclamantei, un drept recunoscut de lege.
Astfel, s-a avut în vedere că raporturile de muncă ale reclamantei au încetat corect la data de 5 octombrie 2003, ca urmare a desfiinţării postului său, prin noua structură de organizare şi de funcţionare a ministerului pârât, aprobată prin HG nr. 740/2003. De asemenea, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a comunicat acest ordin, reclamantei, la data de 4 septembrie 2003, calculând de la aceeaşi dată termenul de preaviz şi a făcut demersuri la A.O.F.M., atât în privinţa indemnizaţiei de şomaj, cât şi în ceea ce priveşte redistribuirea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul admiterii acţiunii.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate invocate şi a menţinut ordinul contestat, care a vătămat drepturile sale recunoscute de lege, întrucât nu i-a fost comunicat în termenul legal, nu s-a întemeiat pe reducerea postului deţinut şi nu cuprinde criteriile în baza cărora a fost selectat personalul disponibilizat.
La data de 9 decembrie 2005, recurenta a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ., arătând că hotărârea a fost pronunţată de alţi judecători, decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Motivul de casare invocat de recurentă, ca motiv de ordine publică, în baza art. 304 pct. 2 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ., este întemeiat, deoarece din hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu rezultă că a fost dată la 13 aprilie 2004 de acelaşi judecător care a judecat fondul pricinii la 6 aprilie 2004, când a fost amânată pronunţarea.
Faţa de nerespectarea principiului continuităţii dezbaterilor, menit să garanteze părţilor, dreptul prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, la soluţionarea cauzelor de o instanţă constituită potrivit legii, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Aceeaşi soluţie se impune în cauză, şi faţă de motivul de modificare a hotărârii invocat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dat fiind că, pentru corecta apreciere a legalităţii actului administrativ contestat, este necesar să se administreze noi probe şi să fie verificate susţinerile ambelor părţi.
Astfel, se constată că instanţa de fond nu a stabilit cauza neconcordanţei dintre Ordinul nr. 1077 din 9 iulie 2003 şi Ordinul nr. 1113 din 15 iulie 2003 care, deşi au fost emise de către ministerul intimat, în aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, şi anume, OUG nr. 64/2003 şi HG nr. 740/2003, produc efecte juridice diferite, întrucât primul act se referă la încadrarea recurentei la Direcţia Generală Transport Rutier, cu menţinerea funcţiei publice de consilier categoria A, clasa I, gradul 2, iar prin cel de-al doilea act, aceasta a fost eliberată din funcţie.
De asemenea, instanţa de fond nu a stabilit pe baza unor probe concludente, dacă emiterea Ordinului nr. 1113 din 15 iulie 2003, pentru eliberarea din funcţie a recurentei, a fost justificată de reducerea personalului autorităţii intimate, ca urmare a reorganizării prevăzute în HG nr. 740/2003, prin reducerea de posturi, de natura celui ocupat de funcţionarul public.
Din actele dosarului, nu rezultă dacă la data încetării raporturilor de serviciu ale recurentei, reducerea postului său a fost reală şi dacă au fost respectate dispoziţiile art. 90 alin. (7) din Legea nr. 161/2003. În acest sens, se constată că intimatul nu a prezentat întreaga documentaţie avută în vedere la eliberarea din funcţie a recurentei, pentru a se verifica dacă a avut loc o reducere a postului deţinut şi dacă o asemenea reducere a fost justificată de modificarea atribuţiilor aferente în proporţie de peste 50% sau de modificarea condiţiilor specifice de ocupare a postului respectiv. Administrarea acestor probe se impunea şi faţă de situaţia necontestată de intimat, că la data eliberării din funcţie a recurentei, nu erau ocupate toate cele 798 de posturi, numărul maxim aprobat în structura sa organizatorică prin art. 7 alin. (4) din HG nr. 740/2003.
Intimatul nu a prezentat în cauză nici criteriile pe baza cărora au fost selectaţi funcţionarii publici eliberaţi din funcţie şi, astfel, nu poate fi verificată apărarea sa, că recurenta nu a corespuns cerinţelor şi nivelului de complexitate al funcţiilor publice vacante.
Materialul probator administrat în cauză este insuficient pentru a se stabili modul în care a fost selectat personalul disponibilizat, care erau atribuţiile posturilor vacante şi dacă pentru acestea, recurenta nu îndeplinea condiţiile de pregătire sau de vechime.
În vederea clarificării acestor aspecte, necesare pentru justa soluţionare a acţiunii în anulare, Curtea va dispune rejudecarea pricinii, fără a se mai impune examinarea celorlalte susţineri formulate în recurs şi care, vizând fondul cauzei, vor fi avute în vedere sub forma unor apărări cu ocazia rejudecării.
În consecinţă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ş.D. împotriva sentinţei civile nr. 684 din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 772/2006. Contencios → |
|---|
