ICCJ. Decizia nr. 772/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 772/2006
Dosar nr. 2915/2005
nr. 12041/1/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în instanţă, reclamanta SC F. SRL Ploieşti a solicitat, în contradictoriu cu B.R.M.L., anularea procesului-verbal de contravenţie seria nr. 1081 din 22 martie 2004, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 15 februarie 2004, a certificatului de conformitate nr. 005/0502/2003, care autorizează exercitarea activităţii principale a petentei.
Prin sentinţa nr. 101 din 20 iulie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul B.R.M.L. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC F. SRL Ploieşti.
A obligat reclamanta, la 60,84 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâtul, în exercitarea obligaţiilor contractuale, a efectuat auditul de supraveghere şi a întocmit 6 fişe de neconformitate, considerate ca fiind majore, reţinându-se că aparatele de cântărit nu fac dovada respectării în totalitate a cerinţelor din HG nr. 617/2003, motiv pentru care s-a dispus suspendarea certificatului pentru o perioadă de 6 luni.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, SC F. SRL Ploieşti care a motivat, în esenţă, că auditul a fost efectuat de la început cu încălcarea clauzelor contractuale, că nu i s-a aplicat anterior vreun avertisment, nu a folosit certificatul pentru introducerea pe piaţă a altor produse, decât cele certificate şi s-a supus autorităţii de supraveghere.
Recursul este nefondat.
Aşa cum bine a reţinut instanţa de fond, recurenta, prin semnarea contractului de prestări servicii nr. 20 din 18 decembrie 2002, şi-a asumat şi obligaţia de a se supune auditului de supraveghere al B.R.M.L. Cert, emitent al certificatului de conformitate nr. 005/2003.
De asemenea, instanţa a reţinut corect că auditul de supraveghere a constatat existenţa de neconformităţi ce au fost menţionate în cele 6 (şase) fişe de neconformităţi, care nu au fost înlăturate de recurenta-reclamantă.
În ce priveşte al doilea motiv de recurs, întemeiat pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., se reţine că nu poate fi acceptat, deoarece hotărârea este motivată şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurenta nu dovedeşte care motive din hotărâre sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, ci doar reia primul motiv susţinut, acela privind competenţa de auditare. Mai susţine recurenta că auditul s-a desfăşurat cu încălcarea contractului, şi anume, că nu a existat acordul între auditor şi auditat cu privire la Planul de audit şi la componenţa comisiei de auditare. Planul de audit a fost semnat de directorul general al SC F. SRL la data de 22 ianuarie 2004, iar din raportul de audit nr. 4bis din data 28 ianuarie 2004, rezultă fără echivoc că lista cu auditori a fost acceptată de recurentă, prin semnarea acestei liste de către directorul general adjunct al SC F. SRL.
Mai susţine recurenta că măsura suspendării nu se poate aplica decât ulterior unei sancţiuni mai blânde, care este avertismentul.
Regulamentul de certificare, anexă la contract, pe care îl invocă recurenta, ca temei al acestei susţineri, nu are nici o precizare care să oblige la aplicarea sancţiunii suspendării numai ulterior aplicării avertismentului.
Este adevărat că suspendarea se aplică şi dacă se repetă situaţii de nerespectare a reglementărilor sancţionate anterior cu avertisment, dar încadrarea în una din sancţiunile prevăzute la art. 7 din Regulamentul de certificare, se decide de către comisia de certificare, aşa cum este prevăzut la ultimul alineat al art. 7, pag. 14/43 din Regulament. De altfel, în nici un act normativ sancţionator nu există astfel de precizări în care sancţiunile să se aplice obligatoriu în ordinea enumerată, ci totdeauna ele se aplică după gravitatea faptei săvârşite.
Comisia de certificare a apreciat că dacă există 6 (şase) fişe cu neconformităţi majore, sancţiunea potrivită este suspendarea.
Referitor la modul de aplicare a HG nr. 617/2003, Ministerul Economiei şi Comerţului, iniţiatorul hotărârii, a comunicat punctul său de vedere şi este diferit de cel al S.R.A.C. şi al SC F. SRL, apreciind că în mod corect a procedat B.R.M.L.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F. SRL Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 101 din 20 iulie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 773/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs → |
|---|
