ICCJ. Decizia nr. 810/2006. Contencios. Recurs la conflict negativ de competenţă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 810/2006
Dosar nr. 3604/2005
nr. 14790/1/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta SC F.I. SRL a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executor emis de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Râmnicu Vâlcea.
În motivarea cererii a arătat faptul că pârâta a emis un titlu executoriu pentru sume reprezentând amenzi ori alte sancţiuni, având în vedere o contravenţie săvârşită cu un autovehicul care nu aparţine societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 837 din 18 februarie 2005, a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, motivat de faptul că titlul contestat este un act administrativ fiscal care are prevăzută o procedură specială, conform normelor fiscale.
Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 265 din 26 aprilie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea judecătoriei şi a constatat ivit un conflict negativ de competenţă, motiv pentru care dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia la executare, care nu este un act administrativ, iar conform dispoziţiilor prevăzute de art. 453 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei. A mai arătat faptul că procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ care putea fi contestat pe calea contenciosului administrativ, cale care nu a fost urmată de reclamantă.
Curtea de Apel Piteşti. secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 22/F/C din 16 mai 2005, a soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit, stabilind faptul că judecătoria este instanţa competentă a soluţiona cererea de faţă, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 372 şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs. Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Râmnicu Vâlcea, criticând soluţia pronunţată, ca nelegală şi netemeinică, şi susţinând, în esenţă, că somaţia contestată nu este un act de executare, ci este un act administrativ-fiscal emis în vederea stingerii creanţelor bugetare.
Recursul a fost înregistrat iniţial la secţia comercială care, prin încheierea nr. 5058 din data de 27 octombrie 2005, a trimis cauza la secţia contencios administrativ, pentru competentă soluţionare a recursului declarat.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, potrivit art. 41 C. proCod Fiscal, republicat, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
De asemenea, potrivit art. 24, creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
Or, în cauză, a fost contestată executarea unui titlu executoriu constând dintr-un proces-verbal de constatare a contravenţiei şi de sancţionarea cu amendă, care nu fusese atacat cu plângere la judecătorie, potrivit OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 169 alin. (3) C. proCod Fiscal, republicat, contestaţia la executare poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, dacă acest titlu nu este o hotărâre judecătorească dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, care se introduce la instanţa judecătorească competentă.
Or, potrivit art. 372 şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa judecătorească competentă la care se referă art. 169 alin. (3) C. proCod Fiscal, republicat, este judecătoria în a cărei rază de activitate se realizează executarea respectivă.
Astfel fiind, soluţia curţii de apel este legală, urmând ca recursul de faţă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei nr. 22/F/C din 16 mai 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 806/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 812/2006. Contencios. Anulare act... → |
---|