ICCJ. Decizia nr. 833/2006. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 833/2006
Dosar nr. 2405/2005
nr. 10001/1/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 martie 2005, reclamanta SC C.V. SRL Dorneşti, judeţul Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea deciziei nr. 092 din 24 februarie 2005, emisă de Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării şi, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (5) Cod Fiscal, suspendarea efectelor deciziei până la soluţionarea contestaţiei.
În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin Decizia contestată, i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal nr. 337 din 30 ianuarie 2004, pentru nerespectarea art. 183 lit. e) Cod Fiscal, respectiv neasigurarea accesului echipei de control în incinta antrepozitului, deşi asociatul unic al societăţii lipsea din localitate, iar paznicul nu deţinea cheia antrepozitului, accesul fiind permis la o dată stabilită telefonic, ulterior.
Prin încheierea nr. 142, pronunţată în şedinţa Camerei de consiliu de la 8 aprilie 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea efectelor deciziei nr. 092/2005, emisă de pârât, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că temeiul de drept al cererii de suspendare nu este cel invocat de reclamant, respectiv art. 185 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, ci art. 15 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
S-a mai reţinut, „pipăind" fondul pricinii, că susţinerile reclamantei pe fondul cauzei sunt credibile şi că obiectul de activitate al societăţii presupune un proces îndelungat de fabricaţie, a cărui întrerupere, prin aplicarea deciziei contestate, ar aduce mari prejudicii, acesteia.
Împotriva încheierii menţionate, în termen legal, a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, în calitate de reprezentată a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de SC C.V. SRL, Dorneşti.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că cererii de suspendare îi sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 185 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, faţă de care cererea este lipsită de obiect.
S-a mai arătat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile de admisibilitate privind existenţa unei situaţii bine justificate şi producerea unei pagube iminente, atâta timp, cât efectele deciziei de revocare sunt suspendate de drept.
Recursul este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (51) şi (52) din Legea nr. 571/2003, aşa cum au fost modificate prin OUG nr. 83/2004, aprobată prin Legea nr. 494/2004.
(51) „Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal îşi produce efecte de la data comunicării.
(52) În situaţia în care antrepozitarul autorizat contestă Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, efectul deciziei se suspendă".
Prin urmare, potrivit textului art. 185 alin. (52) din Legea nr. 571/2003, contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal atrage de drept suspendarea efectului acestei decizii.
Textul menţionat reglementează o situaţie de excepţie, care face ca norma dispusă să fie de strictă interpretare şi aplicare.
Nu se poate reţine susţinerea primei instanţei, potrivit căreia în speţă nu ar fi incidente prevederile art. 185 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, ci cele ale art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, Legea nr. 554/2004 reprezintă legea generală, legea-cadru, Codul fiscal fiind legea specială, derogatorie, care se aplică cu prioritate, normele acestui act normativ completându-se cu cele generale în materia contenciosului administrativ, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere că, potrivit normei fiscale speciale, de strictă aplicare, suspendarea deciziei contestate operează de drept, soluţia primei instanţe, de admitere a cererii de suspendare, în temeiul unui alt text legal şi în baza unor susţineri nedovedite, este netemeinică şi nelegală.
Aşa fiind, în considerarea tuturor celor expuse şi a prevederilor art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) şi alin. (3), coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi va respinge cererea de suspendare formulată de SC C.V. SRL Dorneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, ca reprezentantă a Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva încheierii nr. 142 din 8 aprilie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge cererea formulată de reclamanta SC C.V. SRL Dorneşti, privind suspendarea executării deciziei nr. 092 din 24 februarie 2005, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 830/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 842/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
