ICCJ. Decizia nr. 830/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.830/2006
Dosar nr. 2997/2005
nr. 12368/1/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 februarie 2005, reclamanta SC F.C. SRL Botoşani a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziilor nr. 193 din 14 decembrie 2004 şi nr. 116 din 17 noiembrie 2004, emise de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale, precum şi suspendarea executării actelor administrativ-fiscale prevăzute la lit. a), până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 116 din 19 noiembrie 2004, Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale instituită la nivelul Ministerul Finanţelor Publice a dispus, în temeiul art. 185 alin. (3) Cod Fiscal, revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 186 din 23 decembrie 2003, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 lit. e) şi j) din Legea nr. 571/2003, iar contestaţia formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâtă, prin Decizia nr. 193 din 14 decembrie 2004, măsuri apreciate ca fiind nelegale şi netemeinice.
Reclamanta a arătat că în cauză, contestaţia a fost soluţionată de Comisia de autorizare a antrepozitelor fiscale, cu încălcarea normelor de competenţă materială prevăzute de art. 178 alin. (2) lit. c) C. proCod Fiscal şi a pct. 178.2 din Normele de aplicare a acestui cod, aprobate prin HG nr. 1050/2004.
Mai arată reclamanta, cu referire la art. 183 lit. e) din Legea nr. 571/2003, că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, pentru revocarea autorizaţiei sale, întrucât, pe de o parte, la data de 25 octombrie 2004, inspectorii A.N.A.F.- D.G.F.P. a judeţului Botoşani nu au avut acces în antrepozit, pentru că acesta era închis, nedesfăşurând nici o activitate de producţie ori de derulare de operaţiuni comerciale cu produse antrepozitate fiscal, iar cheile nu se aflau la administrator, ci la acţionarul firmei.
Pe de altă parte, arată reclamanta, nu sunt îndeplinite nici condiţiile art. 183 lit. j) din Legea nr. 571/2003 şi cele ale pct. 12 alin. (1) din Normele metodologice, deoarece, contrar celor reţinute de inspectori, societatea deţinea şi deţine sistemul computerizat de evidenţă a produselor aflate în antrepozit, aceasta fiind chiar una din condiţiile cerute de autoritatea fiscală, pentru eliberarea autorizaţiei [art. 180 lit. b) şi f) Cod Fiscal).
Totodată, reclamanta a susţinut că în cauză sunt îndeplinite atât condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cât şi cele ale art. 185 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 494/2004, neacceptarea suspendării executării actului administrativ atacat punând societatea în imposibilitatea realizării obiectului de activitate al acesteia.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 241 din 6 iulie 2005, a admis acţiunea reclamantei SC F.C. SRL Botoşani, a dispus anularea deciziilor nr. 116 din 19 noiembrie 2004 şi nr. 193 din 14 decembrie 2004, emise de pârâta A.N.A.F., prin Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc, pe de o parte, că la data de 25 octombrie 2004, antrepozitul era închis, nedesfăşurând nici un fel de activitate de producţie ori de derulare operaţiuni comerciale cu produse antrepozitate fiscal, nefiind, deci, aplicabile dispoziţiile art. 183 lit. e) din Legea nr. 571/2003.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că societatea deţine un sistem computerizat, nefiind îndeplinite cerinţele art. 183 lit. j) din Legea nr. 571/2003. În plus, instanţa a reţinut şi că deţinerea unui astfel de sistem computerizat de evidenţă a produselor aflate în antrepozit a fost chiar una din condiţiile cerute de autoritatea fiscală, pentru eliberarea autorizaţiei, conform art. 180 lit. b) şi f) Cod Fiscal
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a încadra, însă, criticile în art. 304 - 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de fond, nelegalitatea revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că sunt îndeplinite cerinţele art. 183 lit. e) şi j) din Legea nr. 571/2003 (Cod fiscal).
Examinând cauza, în raport cu critica formulată soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este cunoscut că regimul de antrepozitare prevăzut de art. 178 - 185 (Secţiunea a 4-a a Cap. 1 – Accize armonizate) Cod Fiscal, conţine pe lângă reguli generale, şi dispoziţii referitoare la autorizarea ca antrepozit fiscal, respingerea cererii de autorizare, obligaţiile antrepozitarului autorizat, cererea de autorizare ca antrepozit fiscal, condiţiile de autorizare, regimul de transfer al autorizaţiei, precum şi pe cele privind revocarea şi anularea autorizaţiei.
Astfel, conform art. 185 alin. (3) Cod Fiscal, autoritatea fiscală competentă revocă sau anulează autorizaţia pentru antrepozit fiscal, dacă anterpozitarul autorizat nu respectă cerinţele prevăzute de art. 183 sau la Secţiunea a 6-a din Cap. 1.
În cauză, revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 186 din 23 decembrie 2003, emisă antrepozitarului autorizat SC F.C. SRL Botoşani, s-a dispus prin Decizia nr. 116 din 19 noiembrie 2004 a Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerul Finanţelor Publice, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 lit. e) şi j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, decizie menţinută prin respingerea contestaţiei, prin Decizia nr. 193 din 14 decembrie 2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 183 lit. e) Cod Fiscal, printre obligaţiile antrepozitarului autorizat este şi aceea de a asigura accesul autorităţiilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitarului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor.
Conform prevederilor art. 183 lit. j) Cod Fiscal, antrepozitarul trebuie să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.
Totodată, potrivit dispoziţiilor pct. 12 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin HG nr. 44/2004, antrepozitarii autorizaţi trebuie să deţină un sistem computerizat de evidenţă a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieşite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi a accizelor aferente acestor categorii de produse, în cazul antrepozitelor fiscale de producţie pentru alcool etilic, sistemul trebuie să asigure şi evidenţa materiilor prime introduse în fabricaţie, precum şi a semifabricatelor aflate pe linia de fabricaţie.
În cauză, se constată, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că din actele de control încheiate în data de 22 octombrie 2004 şi 25 octombrie 2004, precum şi din notele explicative aflate la dosar, rezultă, pe de o parte, că nu s-a permis accesul organelor de control în antrepozitul fiscal.
Pe de altă parte, nu se poate reţine că antrepozitul era închis, în raport cu probele aflate la dosarul cauzei (note explicative, declaraţii, aviz de însoţire marfă - sticle şi navete în cantităţi foarte mari etc.). Aceasta, cu atât mai mult, cu cât dispoziţiile art. 183 lit. e) nu se referă doar la activitatea producţie, cum greşit s-a reţinut în raportul de expertiză.
Cu privire la obligaţia de a deţine un sistem computerizat, Înalta Curte reţine că în mod corect au reţinut organele de control, precum şi pârâtele, că nici această obligaţie nu a fost îndeplinită de intimata-reclamantă.
Astfel, în procesul-verbal din 25 octombrie 2004s, semnat de administrator, se reţine că nu a fost prezentat nici un computer, susţinându-se că acesta este la reparat, iar expertul nu a reţinut că în cadrul firmei ar fi găsit un computer, ci faptul că în cadrul firmei există un contract de vânzare-cumpărare încheiat la 12 ianuarie 2004, având ca obiect achiziţionarea unui computer cu procesor AMD K7 DURON, 800 Ghz, 128 Mb SD RAM, 200 Gb HDD şi CDROM, ceea ce nu echivalează cu un sistem.
Este adevărat că expertul a reţinut că din modul de conducere a evidenţei contabile a firmei rezultă că documentele verificate sunt ţinute în sistem computerizat, dar la dosar nu s-a depus nici o dovadă în acest sens, dimpotrivă toate situaţiile sunt redactate olograf.
Prezumţia invocată de societate, în sensul că faptul autorizării sale relevă şi existenţa unui sistem computerizat, nu poate fi reţinută, cu atât mai mult, cu cât autorizaţia de antrepozit fiscal a fost emisă în anul 2003, iar pretinsul computer a fost achiziţionat în anul 2004.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, criticile aduse acesteia, fiind fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea reclamantei SC F.C. SRL Botoşani, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 241 din 6 iulie2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei SC F.C. SRL Botoşani.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 822/2006. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 833/2006. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
