ICCJ. Decizia nr. 822/2006. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 822/2006
Dosar nr. 4191/2005
nr. 30719/1/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra conflictului negativ de competentă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 804/2005, Tribunalul Covasna, sesizat cu litigiul de faţă, respectiv restituirea către reclamantă a unei sume de bani reţinute nelegal prin majorarea cotei procentuale de reducere a inflaţiei, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ. Această soluţie a fost motivată pe dispoziţiile art. 42 din OUG nr. 177/2002, considerându-se că magistraţii în astfel de litigii au deschisă calea unei proceduri speciale, derogatorie de la dreptul comun.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2093/2005, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Covasna, secţia litigii de muncă, apreciind că reclamanta nu a contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, ci a solicitat plata unor sume de bani reţinute greşit ca urmare a acordării diplomei „Meritul Judiciar".
Sesizată fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, constată următoarele:
Instanţa competentă să soluţioneze litigiile având ca obiect obligarea Ministerului Public sau a instanţelor judecătoreşti să restituie sume de bani reţinute cu titlu de impozit, urmare a majorării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzute de art. 109 din Legea nr. 92/1992, prin acordarea distincţiilor, „Meritul Judiciar", este tribunalul, întrucât litigiul nu este de natură fiscală, fiind aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materia raporturilor juridice de muncă.
Prin această acţiune nu se contestă o decizie sau o dispoziţie de imputare în sensul Codului de procedură fiscală şi nici vreun act, potrivit legii contenciosului administrativ.
Prin urmare, în speţă nu pot fi aplicabile dispoziţiile OUG nr. 177/2002, art. 42, pentru că reclamanta nu contestă stabilirea drepturilor salariale, ci faptul că impozitul nu a fost corect calculat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe I.M. şi Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, ca instanţă de dreptul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe I.M. şi Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Breşov şi Tribunalul Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, ca instanţă de dreptul muncii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 812/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 830/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
