ICCJ. Decizia nr. 862/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 862/2006
Dosar nr. 2050/2005
nr. 8587/1/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. 3423/2005 reclamantul C.V. a chemat în judecată Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 30011 din 9 februarie 2005 şi pe cale de consecinţă, recunoaşterea dreptului său de a intra în corpul ofiţerilor, fără concurs sau examen de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza din Bucureşti, secţia penitenciare, curs fără frecvenţă, precum şi la plata retroactivă a drepturilor salariale de la această dată, în conformitate cu gradul profesional şi funcţia pe care trebuia să le primească. Reclamantul a mai solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat, cerere ce nu a mai fost susţinută de reclamant, întrucât cauza s-a soluţionat la primul termen de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al instituţiei mai sus menţionate, iar la data absolvirii, având calitatea de militar, s-a adresat, în temeiul Legii nr. 80/1995, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pentru a fi primit în Corpul Ofiţerilor, solicitare la care acesta nu a primit răspuns.
Reclamantul a mai arătat că ulterior demilitarizării sistemului penitenciar, s-a adresat Ministerului Justiţiei, prin plângerea prealabilă nr. 20975 din 1 martie 2005, prin care solicita desfiinţarea deciziei nr. 30011/2005 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, fără a primi, însă, răspuns în termenul legal.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 71 din 20 mai 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul este absolvent al Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza - Facultatea de Drept, secţia penitenciare, curs fără frecvenţă, situaţie în care îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 293/2004, privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, astfel că încadrarea într-o categorie superioară se realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în ştatele de organizare.
Împotriva sentinţei sus menţionate a formulat recurs în termenul legal, reclamantul C.V., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
A învederat recurentul, prin motivele recursului, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unuia din motivele legale administrate ca probă, şi anume, Ordinul ministrului justiţiei nr. 2854/C/2004, pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi avansare, precum şi condiţiile pentru modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, care era hotărâtor în soluţionarea cauzei cu care a fost sesizată instanţa, mai ales sub aspectul prevederilor art. 5 lit. b) şi art. 46 alin. (2).
A precizat recurentul, de asemenea, că prevederile art. 27 din Legea nr. 293/2004 şi ale art. 5 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2854/C/2004 sunt aplicabile funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare - agenţi - care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004, erau încă studenţi sau absolvenţi ai instituţiilor civile de învăţământ superior, cu totul altele decât cele care pregătesc personal de specialitate pentru nevoile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, întrucât numai aceştia trebuia să facă dovada că au cunoştinţele şi aptitudinile necesare ocupării unui post de ofiţer de penitenciare, şi că în cazul său sunt incidente dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 293/2004 şi, pe cale de consecinţă, cele ale art. 36 lit. a) din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, care consacră dreptul absolvenţilor cu diplomă ai instituţiilor militare de învăţământ pentru formarea ofiţerilor de a fi primiţi în corpul ofiţerilor, fără examen.
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, îl constituie, cum s-a arătat, anularea deciziei (adresei) nr. 30011 din 3 februarie 2005 a Directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prin care s-a precizat că solicitările de trecere în corpul ofiţerilor a agenţilor absolvenţi ai Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" - cursuri fără frecvenţă, Facultatea de Drept - specializarea penitenciare nu pot fi acceptate, întrucât singura modalitate legală pentru dobândirea calităţii de ofiţer de către agenţii în activitate care îndeplinesc condiţiile legii, este concursul, recunoaşterea dreptului de a intra în corpul ofiţerilor fără concurs sau examen, de la data absolvirii cu diplomă de licenţă a Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti, secţia penitenciare, curs fără frecvenţă, precum şi plata retroactivă a drepturilor salariale de la data menţionată, conform gradului profesional şi funcţiei pe care reclamantul trebuia să le primească.
Potrivit prevederilor art. 2 lit. g) din Ordinul nr. 2790/2004 al ministrului justiţiei, privind aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului justiţiei, Directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi directorilor unităţilor subordonate, emis în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ministrul justiţiei are în competenţă trecerea în corpul ofiţerilor a agenţilor care au absolvit, cu diplomă de licenţă, instituţii de învăţământ superior de lungă durată, cu gradul profesional corespunzător, potrivit prevederilor art. 27 din Legea nr. 293/2002 şi repartizarea acestora la Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi la unităţile subordonate, unde vor fi numiţi în funcţii potrivit competenţelor aprobate prin ordin.
În aceste condiţii, este evident că recunoaşterea dreptului reclamantului, agent la Penitenciarul Târgşor, de a intra în corpul ofiţerilor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, fără concurs sau examen, cu consecinţele ce derivă din această recunoaştere, trebuia să fie solicitată în contradictoriu cu autoritatea administrativă care are în competenţă, potrivit legii, trecerea în corpul ofiţerilor, a agenţilor care au absolvit instituţii de învăţământ superior de lungă durată, respectiv cu Ministerul Justiţiei, şi nu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor care nu are sub acest aspect nici o atribuţie şi, ca atare, nici calitate procesuală pasivă.
Aşa fiind, cum în mod corect a fost respinsă acţiunea reclamantului formulată împotriva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C.V. împotriva sentinţei nr. 71 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinţei nr. 71 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 861/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 863/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
