ICCJ. Decizia nr. 868/2006. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 868/2006
Dosar nr. 3506/2005
nr. 14401/1/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 octombrie 2005, a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. 6497/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei SC P. SRL Sibiu, pentru suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1297 din 11 martie 2005, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovezi din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei încheieri a formulat în termen recursul de faţă, reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
În motivare se arată: că dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 nu impun ca solicitantul să justifice urgenţa luării măsurii de suspendare, dar cu toate acestea recurenta a dovedit o asemenea condiţie, întrucât majoritatea bunurilor sale au fost sechestrate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, la 29 septembrie 2005;
- că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu nu este prejudiciată de luarea acestei măsuri, întrucât bunurile rămân sechestrate, neputând fi înstrăinate;
- că soluţionarea contestaţiei formulate de recurentă pentru debitul principal, este suspendată, astfel încât nu este corect ca executarea silită să continue pe această perioadă;
- că vânzarea la licitaţie a bunurilor recurentei ar duce la faliment;
- că suma constatată ca fiind datorată, de peste 3 miliarde lei, s-a calculat în lipsa unor facturi în contabilitate, prin estimare, metodă care nu poate fi folosită în această procedură.
Recursul nu se fondează.
La 26 septembrie 2005, reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ, cerând anularea deciziei nr. 115/2005, a Ministerului Finanţelor Publice şi a deciziei de impunere nr. 1297/2005, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Sibiu.
În cadrul acţiunii, ea a solicitat şi suspendarea executării deciziei de impunere, pe temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea foarte sumară a cererii se arată că plata sumei stabilite prin Decizia de impunere (peste 5 miliarde lei) nu s-ar putea face decât prin vânzarea unor bunuri din patrimoniul societăţii, ceea ce ar avea ca efect falimentul acesteia.
Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată şi prin cererea adresată instanţei pentru anularea actului atacat, dar instanţa poate să dispună această suspendare.
Este adevărat că, spre deosebire de art. 14 din lege, art. 15 nu condiţionează admiterea cererii, de dovedirea unor împrejurări anume legate de drepturile ori interesele solicitantului.
Singura trimitere pe care art. 15 o face la art. 14, se referă la aspecte procedurale: alin. (2) - soluţionarea cererii de urgenţă, dar cu citarea părţilor; alin. (4) - caracterul executoriu de drept al încheierii de suspendare şi termenul de exercitare a recursului.
Din tăcerea legiuitorului cu privire la condiţiile de admitere a cererii întemeiate pe art. 15 nu trebuie să se deducă, însă, că judecătorului îi este interzis să ia în considerare situaţii de fapt, de natura celor la care face trimitere art. 14 alin. (1). Dimpotrivă, instanţa este suverană a decide asupra cererii în raport cu circumstanţe şi condiţii de fapt pe care le constată în cauză.
Aşa fiind, soluţia primei instanţe este în principiu temeinică, urmând a fi menţinută, pentru considerentele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SRL Sibiu împotriva încheierii din 21 octombrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 863/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 894/2006. Contencios → |
|---|
