ICCJ. Decizia nr. 887/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 887/2006
Dosar nr. 3327/2005
nr. 136891/1/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4784 din 7 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus anularea recursului declarat de Direcţia Regională Vamală Galaţi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 241/F din 20 decembrie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca netimbrat.
S-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 241/F din 20 decembrie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I.R. SRL Focşani, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, iar pârâta a fost obligată să-i elibereze reclamantei, autorizaţia de funcţionare ca şi comisionar vamal în vama de pe lângă Biroul Vamal Focşani.
Recursul declarat de către Direcţia Regională Vamală Galaţi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, a fost anulat ca netimbrat, constatându-se că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării, deşi a fost citată cu această menţiune, conform dovezii de la dosarul de recurs.
Împotriva acestei decizii, Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti a formulat contestaţie în anulare, conform art. 318 C. proc. civ., precizând că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, se susţine că instanţa a fost în eroare, atunci când a stabilit că autoritatea vamală are obligaţia de a achita taxa de timbru, deoarece potrivit art. 1 alin. (1) din HG nr. 165/2005, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, această instituţie funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate de acesta din urmă fiind scutite de taxa judiciară de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 26/1999.
Contestaţia în anulare formulată este nefondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale".
Contestatoarea consideră ca fiind „o greşeală materială", faptul că instanţa de recurs a anulat, ca netimbrat, recursul, deşi, potrivit textelor de lege enunţate, era scutită de la plata taxei de timbru.
Susţinerea contestatoarei nu poate fi avută în vedere, atâta timp, cât instanţa de recurs, a stabilit că recurenta trebuia să plătească taxa de timbru, indicând şi textele de lege - art. 3 lit. m) şi art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, pentru taxa judiciară de timbru şi art. 3 alin. (1) din OG nr. 32/1995, pentru timbru judiciar, recurenta fiind citată cu această menţiune a timbrării.
În situaţia în care considera că este scutită de la plata taxei de timbru, recurenta trebuia să-şi susţină această poziţie în faţa instanţei de recurs, prezentându-se personal sau înaintând instanţei, eventuale note scrise, pentru ca, analizând din nou această susţinere, instanţa de control judiciar să dea o ultimă rezolvare acestei probleme.
Or, din moment ce, fiind citată cu menţiunea timbrării, recurenta, în prezent contestatoarea, nu şi-a onorat această obligaţie, în mod corect instanţa de recurs a anulat, ca netimbrat, recursul. În calea de atac a contestaţiei în anulare, instanţa nu are căderea a soluţiona problema timbrajului cererii de recurs.
Nefiind, astfel, întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege invocat, art. 318 C. proc. civ., dezlegarea pricinii nefiind rezultatul unei greşeli materiale, contestaţia în anulare formulată urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva deciziei civile nr. 4784 din 7 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 895/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
