ICCJ. Decizia nr. 897/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern nr. 964 / 2002 Anexa 81 poz. 59. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.897/2006
Dosar nr. 2128/2005
nr. 8899/1/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 martie 2003, reclamanta A.N. A.R., prin Direcţia Apelor Mureş, a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei Publice şi Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş, solicitând anularea poziţiei 59 din Anexa nr. 81 a HG nr. 964/2002, prin care s-a atestat dreptul de proprietate publică al comunei Sântana de Mureş, judeţul Mureş, asupra obiectivului „construcţii şi anexe gospodăreşti, teren aferent 2,07 ha identificat în cadastrul comunal al comunei, parcela 773, tarlaua 26, invocând nelegalitatea atestării ca bun din domeniul public al comunei, iar nu ca proprietate de stat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a mai arătat că prin atestarea bunului menţionat, ca aparţinând domeniului public al comunei, hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică, a Legii nr. 107/1996, a apelor, precum şi a art. 135 din Constituţia României, fiind de natură a-i vătăma dreptul de administrare operativă dobândit în anul 1993.
Ulterior parcurgerii a două cicluri procesuale în cadrul cărora au fost soluţionate excepţiile referitoare la tardivitatea acţiunii, neîndeplinirea procedurii prealabile şi cea a inadmisibilităţii acţiunii în baza art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, rejudecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 121 din 4 aprilie 2005, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că reclamanta (care îşi justifică calitatea procesuală activă, prin faptul că este înscrisă în cartea funciară, cu un drept de administrare operativă), nu a atacat hotărârile consiliilor locale şi consiliului judeţean, care au stat la baza emiterii HG nr. 964/2002, hotărâri care nu au fost cenzurate nici pe calea controlului de legalitate exercitat de prefect, motiv pentru care sunt considerate în concordanţă cu legea şi trebuie executate.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că atestarea realizată prin HG nr. 964/2002 este în concordanţă cu obligaţia impusă Guvernului, de art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi că voinţa juridică ce ţine de esenţa actului administrativ de autoritate, a aparţinut autorităţilor locale şi judeţene, prin hotărârile cărora s-au delimitat bunurile ce aparţin domeniului public judeţean sau comunal. Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că HG nr. 964/2002 a fost elaborată în baza şi executarea Legii nr. 213/1998, precum şi în executarea hotărârilor autorităţilor mai sus arătate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta A.N. A.R. - Direcţia Apelor Mureş, criticând-o ca fiind lipsită de temei legal şi fiind dată cu aplicarea greşită a legii, cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta susţine, mai întâi, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond, natura prezentei pricinii, motivând că procedura urmată ar fi una necontencioasă, şi nereţinând că este realmente vătămată în dreptul său de administrare asupra imobilului, ceea ce determină incidenţa art. 1 şi urm. din Legea nr. 29/1990.
Reiterând situaţia de fapt arătată şi în acţiunea sa, recurenta susţine că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut că bunul înscris la poziţia 59 din Anexa nr. 81 la HG nr. 964/2002 aparţine proprietăţii de stat şi i-a fost transmis de către organul abilitat legal, respectiv Primăria judeţului Mureş (care este emitenta deciziei nr. 197/1990, cu aprobările forurilor tutelare ale Direcţiei Apelor Mureş, la acea dată, respectiv Consiliul Naţional al Apelor). În plus, arată recurenta, nu s-a avut în vedere nici succesiunea numerelor cadastrale pentru a se constata, în opinia sa, inducerea în eroare a celor chemaţi să verifice inventarele însuşite de Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş, prin H.C.L. nr. 11 din 21 iunie 2001 şi să înainteze propunerile Ministerului Administraţiei Publice, în vederea promovării hotărârii de guvern, conform dispoziţiilor Legii nr. 213/1998.
Ulterior, prin completarea motivelor sale, recurenta-arată, pe de o parte, că hotărârea atacată nu a fost dată în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş. Pe de altă parte, se susţine că instanţa nu a analizat fondul cauzei, nereţinând că prin trecerea bunului fără vreun just titlu din patrimoniul Statului Român, în patrimoniul Primăriei comunei Sântana de Mureş, s-a adus atingere atât titularului dreptului de proprietate, cât şi dreptului de administrare al reclamantei.
Au formulat întâmpinări la recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Guvernul României şi Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş, solicitând menţinerea soluţiei instanţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu întregul material probatoriu, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la primul motiv de recurs referitor la pretinsul caracter necontencios al acţiunii sale, se constată că acesta este nefondat, toate instanţele, pe parcursul a trei cicluri procesuale, deci inclusiv instanţa de fond (după cea de a doua casare cu trimitere), au reţinut că acţiunea recurentei-reclamante s-a formulat în baza art. 1 şi urm. din Legea nr. 29/1990.
Referitor la motivul de recurs ce vizează lipsa de contradictorialitate cu pârâtul Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş, se constată că nici acesta nu poate fi primit, în raport cu actele dosarului: citativ, citaţie, încheierea din 7 martie 2005, practicaua sentinţei nr. 121 din 4 aprilie 2005, citativ, întâmpinare, din care rezultă cu certitudine că pârâtul nu numai că a fost citat în cauză, dar a avut o participare permanentă şi activă atât la rejudecarea în fond a cauzei, cât şi în recurs.
În ceea ce priveşte motivele de recurs ce vizează fondul pricinii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a fost preocupată a examina pricina sub toate aspectele sale şi în resorturile ei juridice, contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă.
Astfel, se constată că instanţa de fond a avut în vedere toate dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi situaţia de fapt.
Astfel, prin Decizia nr. 197 din 15 iunie 1990, necontestată, avându-se în vedere adresa nr. 3166/1990 a Direcţiei Apelor Mureş - Banat, prevederile Decretului nr. 409/1955, privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului şi în temeiul art. 7 din Decretul - lege nr. 8/1990, privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat, a avut loc transmiterea din administrarea Primăriei Târgu Mureş, secţia străzi şi parcuri, în administrarea Direcţiei Apelor Mureş – Banat, a imobilelor situate în incinta Complexului de agrement şi sport „M." (insulă) şi descrise în decizie. În baza deciziei nr. 197 din 15 iunie 1990 s-a încheiat procesul-verbal nr. 621, de predare-primire din 2 iulie 1990, la Administraţia Domeniilor Publice Târgu Mureş. Ulterior, această decizie a fost înaintată de Prefectura judeţului Mureş (fosta Primărie a judeţului Mureş), prin adresa nr. 1070/158 din 24 martie 1993, către notariatul de Stat Judeţean Mureş, pentru a se intabula acest transfer, în C.F. nr. 3347/a, nr. 3374/b, nr. 683 şi nr. 1405 Târgu Mureş.
Totodată, din extrasele de carte funciară, atât anterioare, cât şi ulterioare emiterii HG nr. 964/2002, rezultă fără putinţă de tăgadă că recurenta-reclamantă are un drept de administrare operativă, iar nu un drept de proprietate.
Prin urmare, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, câtă vreme HG nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mureş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mureş nu vatămă dreptul de administrare operativă a recurentei-reclamante aceasta nu poate invoca ca fiind îndeplinite cerinţele art. 1 şi urm. din Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, amplu motivată, iar criticile formulate acesteia, nefondate, urmează a se respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 14, 15 şi 18 din Legea nr. 29/1990, coroborate cu cele ale art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N. A.R. - Direcţia Apelor Mureş împotriva sentinţei civile nr. 121 din data de 4 aprilie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 896/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 901/2006. Contencios → |
|---|
