ICCJ. Decizia nr. 903/2006. Contencios. Constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 903/2006
Dosar nr. 2293/2005
nr. 9553/1/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 aprilie 2005, reclamantul A.I. a solicitat anularea deciziei nr. 569 din 17 martie 2005, a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei şi obligarea comisiei respective să-i recunoască faptul că are calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În motivarea acţiunii, arată că în calitate de căpitan la Miliţia municipiului Ploieşti, în anii 1971 - 1973, a descoperit sustragerea de la Cooperativa de consum a municipiului Ploieşti, a unui vagon încărcat cu mălai ce trebuia să fie destinat Ocolului Silvic, pentru hrana animalelor sălbatice, mălai care a fost vândut apoi în comuna Bărcăneşti.
Mai arată că a constatat că autorul sustragerii era chiar preşedintele Cooperativei de consum Ploieşti, I.G., care, cu banii încasaţi în plus, şi-a cumpărat un autoturism Dacia.
Menţionează că acesta era fratele Secretarului II al Comitetului Judeţean P.C.R. Prahova şi din acest motiv i s-a pus în vedere să claseze dosarul, ceea ce nu a făcut şi din această cauză împotriva sa a început o campanie de calomniere şi de înscenări, care au dus la excluderea din partid şi la internarea sa la Spitalul de psihiatrie Voila, iar ulterior la scoaterea din poliţie pe cale medicală.
Arată că după ce a aflat despre înfiinţarea Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, a făcut diligenţe repetate pentru a i se acorda calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, pentru ca în final să i se comunice că cererea sa nu a fost rezolvată favorabil.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 79 din 6 iunie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că din probatoriile administrate în cauză nu se reţine că reclamantul a suferit condamnări pentru infracţiuni din motive politice, nu rezultă caracterul politic al măsurii de trecere în rezervă şi nici faptul că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive ori că a fost internat abuziv în spitalul de psihiatrie.
Reţine că în anul 1973, reclamantul s-a internat în Spitalul de psihiatrie Voila, pe baza trimiterii Serviciului sanitar al Inspectoratului Judeţean Prahova al Ministerului de Interne, că atât înainte, cât şi în spital i s-a stabilit diagnosticul „sindrom neurastenic anxios", că la ieşirea din spital i s-a recomandat concediu medical şi pensionarea şi că după pensionare a mai fost internat în două rânduri în spital, la iniţiativa sa, cu trimitere de la Policlinica nr. 1 Ploieşti - Serviciul de psihiatrie, cu diagnosticul „sindrom depresiv prelungit".
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a i se acorda calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În mare, reiterează cele susţinute în cererea de chemare în judecată, menţionând, în plus, că a lucrat în cadrul Ministerului de Interne, 33 de ani şi că numai după ce a descoperit faptele săvârşite de I.G., s-au luat măsuri abuzive împotriva sa, prin internarea la Spitalul de psihiatrie Voila şi clasarea medicală cu gradul III de invaliditate.
Ministerul Justiţiei, în reprezentarea Comisiei pentru stabilirea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins, pentru că instanţa de fond a reţinut corect că reclamantul-recurent nu a fost supus unor măsuri administrative abuzive, în sensul celor prevăzute de OUG nr. 214/1999 şi nici nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite din motive politice.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 1 din OUG nr. 214/1999, privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, „se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţă anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive".
Art. 3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă stabileşte că „Prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe, ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus:
a) privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări;
b) internarea în spitale de psihiatrie;
c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
d) strămutarea în altă localitate;
e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, din motive politice;
f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi;
g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătoreşti, de la acea dată".
Din susţinerile recurentului rezultă că s-ar încadra în prevederile lit. b) şi g) ale art. 3, dar din materialul probator aflat la dosar nu se confirmă această susţinere.
În „Foaia de observaţie clinică" a Spitalului de psihiatrie Voila se face menţiunea internării recurentului, la data de 15 martie 1973, cu diagnosticul „Sindrom depresiv prelungit, pe fond psihopat impulsiv".
Din cauza stării de sănătate a recurentului s-a dispus pensionarea sa în anul 1973, iar ulterior a mai fost internat în două rânduri la Spitalul de psihiatrie Voila, în baza trimiterii primită de la Policlinica nr. 1 Ploieşti - Serviciul psihiatrie.
Din nici o probă aflată la dosar nu rezultă că recurentul ar fi fost internat în spital, ca o măsură administrativă abuzivă, cum susţine acesta, ci din cauza stării sănătăţii.
De asemenea, eliberarea din funcţie s-a produs prin pensionare medicală, în urma stabilirii diagnosticului „Sindrom depresiv prelungit pe fond psihopat impulsiv", starea sa de boală psihică continuând şi după pensionare, împrejurare ce rezultă din faptul că ulterior a mai fost internat la Spitalul de psihiatrie, la solicitarea sa şi cu trimitere de la o policlinică ce nu făcea parte din sistemul sanitar al Ministerului de Interne.
Trebuie reţinut şi faptul că prin sentinţa nr. 167 din 25 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a mai respins o acţiune asemănătoare celei de faţă, dar nu există autoritate de lucru judecat, pentru că în cauza anterioară contesta o altă decizie emisă de aceeaşi Comisie pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi anume Decizia nr. 392/2000, când s-a reţinut, de asemenea, că recurentul nu poate avea calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, pentru că nu se încadrează între persoanele prevăzute de OUG nr. 214/1999.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I. împotriva sentinţei civile nr. 79 din data de 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 902/2006. Contencios. Anulare decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 906/2006. Contencios. Recurs la revizuire.... → |
|---|
