ICCJ. Decizia nr. 902/2006. Contencios. Anulare decizie de imputare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 902/2006
Dosar nr. 1202/2005
nr. 5220/1/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, sub nr. 1617/CA din 11 noiembrie 2003, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea deciziei de imputare nr. 4451 din 31 octombrie 2003, emisă de pârât şi prin care i-a fost imputată suma de 88.929.241 ROL, reprezentând consumuri de motoresurse în alte scopuri, decât cele aprobate prin norme, diminuarea acestora, fără respectarea dispoziţiilor legale şi decontarea cheltuielilor pentru diurnele de delegare şi transport peste drepturile stabilite de actele normative în vigoare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că suma de 17.237.800 ROL, reprezentând contravaloare consumuri motoresurse în alte scopuri, decât cele aprobate de norme, a fost stabilită în mod aleatoriu, fără a se dovedi că s-a folosit autoturismul unităţii în interes personal, încălcându-se, astfel, prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) din Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 830/1999. De asemenea, reclamantul a contestat şi suma de 66.887.400 ROL, reprezentând „12348 km efectuaţi în alte scopuri, decât cele aprobate prin norme", cu motivarea că au fost ignorate prevederile art. 8 alin. (1) şi (2), art. 90 lit. a) şi art. 109 lit. a) din Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 830/1999, care vorbesc despre o „pagubă certă, nu ipotetică, îndoielnică sau eventuală". A mai arătat reclamantul, că recunoaşte ca datorate sumele de 2.192.591 ROL şi de 2.720.450 ROL, reprezentând cheltuieli de deplasare cu autoturismul în interes personal de la serviciu, la domiciliul său.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 118/CA din 10 martie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantului S.I. şi a dispus anularea parţială a deciziei de imputare nr. 4451 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, până la concurenţa sumei de 25.978.991 ROL (20.089.491 ROL + 5.889.500 ROL), pentru care a menţinut Decizia de imputare.
Pentru a pronunţa soluţia, instanţa de fond a reţinut că în perioada 3 februarie 2003 - 7 martie 2003, cu ocazia cercetării administrative efectuate de către Comisia din partea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, asupra Compartimentului asigurări tehnice din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, s-a întocmit procesul-verbal nr. 103451 din 17 martie 2003, prin care s-a constatat producerea unei pagube de 334.284.378 ROL şi în urma căruia s-a emis Decizia de imputare nr. 38818 din 20 martie 2003, cu menţiunea că în sarcina petentului s-a reţinut răspunderea pentru suma totală de 311.922.878 ROL.
În urma contestaţiei formulate de reclamant, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul Administraţiei şi Internelor a emis hotărârea nr. 24 din 19 septembrie 2003, prin care s-a admis plângerea petentului, dispunându-se anularea deciziei de imputare nr. 38818/2003 şi efectuarea unei noi cercetări administrative de către comisie.
După efectuarea unei noi cercetări, comisia a întocmit procesul-verbal nr. 2327 din 27 octombrie 2003 şi s-a emis Decizia de imputare nr. 4451 din 31 octombrie 2003, prin care s-a stabilit răspunderea reclamantului, prin imputarea sumei de 88.929.241 ROL.
A mai reţinut instanţa că, faţă de concluziile raportului de expertiză contabilă, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, a rezultat că doar suma de 25.978.991 ROL a fost imputată în mod legal, în conformitate cu Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 830/1999 şi Ordinul Ministerului de Interne nr. 107/2001, restul sumei, în cuantum de 62.950.250 ROL, stabilindu-se în mod ilegal, fără a fi dovedită legătura de cauzalitate dintre prejudiciul creat şi activitatea desfăşurată de reclamant.
Împotriva sentinţei civile nr. 118/CA din 10 martie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, atât reclamantul S.I., cât şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Reclamantul S.I., fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs enumerate la art. 304 C. proc. civ., a susţinut critici vizând temeinicia hotărârii, pretinzând că nu datorează decât sumele recunoscute şi la fond, precum şi eventual, suma de 2.196.000 ROL, lăsată la aprecierea instanţei.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a susţinut, în recursul formulat, critici vizând, de asemenea, temeinicia hotărârii instanţei de fond şi a susţinut, în esenţă, că reclamantul a fost exonerat în mod greşit de plata sumei de 62.950.250 ROL din suma imputată acestuia, de 88.929.241 ROL.
Recursurile sunt nefondate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în mod corect, expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză a pus în evidenţă că paguba produsă de către recurentul-reclamant, este de 25.978.991 ROL, motiv pentru care a şi fost menţinută Decizia de imputare în limita acestei sume.
Este adevărat că, atât reclamantul, cât şi pârâtul au formulat obiecţiuni împotriva concluziilor expertului contabil, la care acesta a răspuns în mod argumentat şi convingător, din moment ce nici una dintre părţi nu a mai formulat alte obiecţiuni şi nici nu a cerut efectuarea unei alte expertize de specialitate.
În cadrul motivelor de recurs, atât recurentul-reclamant, cât şi recurentul-pârât au formulat critici vizând sumele reţinute de către instanţa de fond, ca datorate, dar nici una dintre părţi nu a produs dovezi noi care să combată concluziile expertului şi soluţia instanţei de fond, astfel că acesta va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de S.I. şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 118/CA din data de 10 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 899/2006. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 903/2006. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
