ICCJ. Decizia nr. 899/2006. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 899/2006
Dosar nr. 3190/2005
nr. 13138/1/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 noiembrie 2004, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta M.T. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi Primăria comunei Sălcioara, judeţul Ialomiţa, solicitând obligarea acestora să-i soluţioneze favorabil cererea adresată Primului Ministru, înregistrată sub nr. 17/4455 din 1 aprilie 2004, cererea înregistrată la nr. 3270 din 11 noiembrie 2003, la al doilea pârât şi cea adresată celei de a treia pârâte, la 12 noiembrie 2003.
În motivarea acţiunii arată că a solicitat pârâţilor, să-i elibereze copii de pe actele prin care s-au confiscat abuziv şi înstrăinat o casă şi un teren, dar aceştia au refuzat să-i soluţioneze favorabil şi în termen legal, cererile.
Prin notele scrise depuse la dosarul nr. 9179/2004, reclamanta îşi precizează acţiunea, ca fiind de contencios administrativ şi are ca obiect refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona cererile adresate acestora.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 684 din 16 februarie 2005, şi-a declarat competenţa, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că aceasta este competentă să soluţioneze pricina, conform prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1210 din 22 iunie 2005, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal şi constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două instanţe, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestui conflict.
Se reţine că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Împotriva ultimei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, susţinând că reclamanta şi-a întemeiat cererea introductivă, pe dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, precizată şi prin notele scrise depuse la dosar, tot în sensul că litigiul este de contencios administrativ.
Menţionează că reiese că reclamanta a ales calea contenciosului administrativ şi din faptul că anterior sesizării instanţei, aceasta a făcut reclamaţie administrativă.
Recursul este fondat.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, obiectul acesteia reprezentându-l refuzul nejustificat de rezolvare a cererilor adresate pârâţilor.
În notele scrise depuse la dosarul Tribunalului Bucureşti, reiterează faptul că cererea sa priveşte refuzul nejustificat de soluţionare a cererilor adresate pârâţilor, invocând, însă, prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cu toate că în raport cu data introducerii acţiunii şi cu cea a intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, aplicabilă în cauză este Legea nr. 29/1990.
Dar, această împrejurare este irelevantă, atât pentru că a invocat tot o lege a contenciosului administrativ, ca temei juridic al acţiunii sale, cât şi pentru că instanţa de judecată este cea care face încadrarea juridică a cauzei, în raport cu motivarea cererii de chemare în judecată.
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege şi faptul de a nu se răspunde petiţionarului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen."
Cum cauza de faţă este de contencios administrativ, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. l C. proc. civ., astfel de pricini sunt date în competenţa curţilor de apel, ca instanţe de fond, urmează să se admită recursul şi să se trimită cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Văzând şi prevederile art. 20, 299 şi 312 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei împotriva sentinţei civile nr. 1210 din data de 22 iunie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 902/2006. Contencios. Anulare decizie de... → |
|---|
