ICCJ. Decizia nr. 913/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 913/2006
Dosar nr. 988/1/2006
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 decembrie 2003, la Tribunalul Timiş, trimisă prin declinare de competenţă, la Curtea de Apel Timişoara, reclamantul F.M. a solicitat anularea dispoziţiei nr. S/3411 din 16 septembrie 2003, a Inspectoratului General al Poliţiei Române, prin care a fost destituit din poliţie, să fie repus în situaţia anterioară şi să fie obligat Ministerul Administraţiei şi Internelor, la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat, indexate majorate şi reactualizate, precum şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii arată, în esenţă, că a fost destituit nelegal din funcţia de agent şef adjunct al Poliţiei Timişoara, deoarece Consiliul de disciplină al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Timiş nu avea calitatea de a propune destituirea sa din funcţie, Decizia de sancţionare este lovită de nulitate, pentru că nu cuprinde descrierea abaterii, motivele înlăturării apărărilor sale şi temeiul de drept al aplicării sancţiunii, sancţiune ce s-a aplicat tardiv, iar fapta reţinută în sarcina sa, cu privire la părăsirea zonei de patrulare, nu este reală.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 410/PI din 5 octombrie 2004, a respins acţiunea, ca tardivă, reţinând că reclamantul a promovat acţiunea în termen legal, dar precizarea de acţiune privind chemarea în judecată a emitentului actului atacat, a fost formulată tardiv, în raport cu prevederile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, raportate la art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1837 din 21 martie 2005, prin care s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, reţinându-se că într-o altă sentinţă, acelaşi complet de judecată a făcut referire şi la reclamant, astfel că acest litigiu este oportun să fie soluţionat de un alt complet de judecată.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 333 din 9 noiembrie 2005, a respins acţiunea, ca tardivă, faţă de Inspectoratul General al Poliţiei şi pentru lipsa calităţii procesuale, faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Timiş, cu motivarea că acţiunea s-a promovat prin chemarea în judecată greşit a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Timiş, care s-a făcut în termen legal, dar s-a formulat tardiv precizarea de acţiune, prin care a fost chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei, în calitatea acestuia de emitent al actului administrativ contestat.
Reclamantul a recurat şi această sentinţă, susţinând că este nelegală, pentru că Ministerul Administraţiei şi Internelor este organul central al administraţiei de stat şi de aceea s-a interpretat rigid că are calitate procesuală pasivă, numai Inspectoratul General al Poliţiei, ca emitent al actului atacat, cu toate că ministerul conduce ramura de activitate respectivă.
Mai susţine că instanţa trebuia să manifeste rol activ şi să pună în discuţia părţilor, pentru opozabilitate, introducerea în cauză a Inspectoratului General al Poliţiei.
Recursul este nefondat.
Corect a reţinut instanţa de fond că numai Inspectoratul General al Poliţiei, ca emitent al dispoziţiei atacată în prezenta cauză, avea calitatea de pârât.
Trebuie avut în vedere că nu s-a contestat nici un act emis de minister sau de Inspectoratul de Poliţiei al judeţului Timiş, pentru ca aceste două autorităţi să poată avea calitate procesuală pasivă, mai ales că Inspectoratul General al Poliţiei are personalitate juridică şi din acest motiv putea sta în proces în nume propriu.
Este irelevantă împrejurarea că ministerul este organul central, ce conduce şi activitatea de poliţie, deoarece actul atacat a fost emis de către autoritatea abilitată legal, iar aceasta are personalitate juridică proprie.
Cum Inspectoratul General al Poliţiei a fost chemat în judecată, mult peste termenul legal prevăzut de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, raportat la art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ (aplicabilă în cauză), se constată că instanţa de fond a respins corect acţiunea, ca tardiv formulată.
Văzând şi prevederile art. 299 şi 312 C. proc. civ., urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.M. împotriva sentinţei civile nr. 333 din data de 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 906/2006. Contencios. Recurs la revizuire.... | ICCJ. Decizia nr. 916/2006. Contencios.. Revizuire → |
|---|
