ICCJ. Decizia nr. 916/2006. Contencios.. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 916/2006
Dosar nr. 2481/2005
nr. 10305/1/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 februarie 2004, precizată la 3 martie 2004, reclamanta SC Z. SA Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din municipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov, să se dispună anularea actului administrativ comunicat cu adresa nr. 293902 din 26 ianuarie 2004 şi obligarea pârâţilor, la aprobarea înlesnirilor la plată solicitate prin cererea înregistrată sub nr. 24484 din 28 noiembrie 2003, aplicând dispoziţiile art. 10 alin. (4) şi art. 26 din OUG nr. 40/2002 şi să încheie cu aceasta convenţia, prevăzută de dispoziţiile art. 6 din actul normativ menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 481 din 10 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din municipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată şi precizată şi a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, să reanalizeze cererea reclamantei, de acordare de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare în temeiul OUG nr. 40/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 491/2002 şi Normele metodologice de aplicare, cu calificarea debitelor bugetare ale reclamantei şi corespunzător să încheie convenţia prevăzută de art. 6 din OUG nr. 40/2002.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că se impunea respingerea acţiunii reclamantei, întrucât ea nu putea beneficia de aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din OUG nr. 40/2002, deoarece obligaţiile de plată calculate şi stabilite de organele competente, prin acte de verificare şi control, reprezintă obligaţii faţă de bugetul de stat cu termene de plată în anul curent, iar societatea poate beneficia numai de eşalonarea la plată a întregii sume datorată bugetului de stat.
Prin Decizia nr. 4206 din 1 iulie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a modificat sentinţa atacată, în sensul înlăturării obligaţiei recurentului-pârât Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, de a încheia cu intimata SC Z. SA, convenţia prevăzută de art. 6 din OUG nr. 40/2002 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea soluţiei, Curtea a reţinut că din examinarea art. 6 din OUG nr. 40/2002, nu rezultă în sarcina recurentei-pârâte, nici o obligaţie a sa, de a face vreo diligenţă în vederea semnării convenţiei de către părţi, în sensul proiectului de convenţie din 12 ianuarie 2004, acest motiv de recurs fiind întemeiat.
De asemenea, a mai reţinut instanţa de recurs, că prin procesul-verbal nr. 19585 din 20 octombrie 2001 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, pentru perioada verificată, respectiv 1 ianuarie 1996 - 31 mai 2001, organele de control au stabilit în sarcina intimatei-reclamante, obligaţii fiscale. În urma contestaţiei formulată de intimată, la 6 noiembrie 2001, prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 223 din 26 martie 2003, au fost menţinute o parte din obligaţiile fiscale stabilite şi s-a dispus efectuarea unui nou control, care a fost concretizat la 20 noiembrie 2003, prin respingerea contestaţiei reclamantei. Curtea a apreciat că aspectele sus-menţionate, referitoare la soluţionare cu întârziere a contestaţiei reclamantei, justifică măsura instanţei de fond, de obligare a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la reanalizarea cererii de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare în temeiul art. 10 alin. (4) din OUG nr. 40/2002.
Împotriva deciziei nr. 4206 din 1 iulie 2005, petenta SC Z. SA Bucureşti a formulat cererea de revizuire de faţă, invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi susţinând că înscrisurile noi (procesul-verbal nr. 19585 din 20 ianuarie 2001, Decizia nr. 233 din 26 martie 2003 şi procesul-verbal nr. 566757 din 20 noiembrie 2003) îndeplinesc cerinţele acestor dispoziţii legale.
Cererea de revizuire este neîntemeiată.
Într-adevăr, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Or, în cauză, actele invocate de către petenta-revizuentă sunt anterioare datei la care a fost pronunţată Decizia nr. 4206 din 1 iulie 2005 şi s-au aflat depuse la dosarul cauzei şi se referă la un control ulterior efectuat de către organele fiscale.
Astfel fiind, urmează ca cererea de revizuire să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC Z. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 4206 din 1 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 913/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 928/2006. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
