ICCJ. Decizia nr. 944/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 944/2006
Dosar nr. 3764/2005
nr. 15429/1/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 12 august 2004, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14368 din 9 iulie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, hotărârea contestată, carnetul de muncă şi adeverinţa nr. 3265 din 22 martie 2004, eliberată de S.N.T.G.N. T. SA, sucursala Mediaş, arătând că în perioada 1944 - 1946, din cauza avansării armatei germane pe teritoriul românesc, a fost nevoit să se refugieze din localitatea Piatra Neamţ, în localitatea Mediaş, unde s-a şi angajat, lucrând în cadrul societăţii sus menţionate, până la data de 20 iunie 1946, când a fost încorporat.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că reclamantul nu a făcut dovada refugiului şi a persecuţiei etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 1032 din 16 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia, ca nefondată, reţinând că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul C.I., susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocând aceleaşi argumente şi înscrisuri prezentate în faţa instanţei de fond.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Totodată, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Pentru dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei, copia carnetului său de muncă şi adeverinţa nr. 3265 din 22 martie 2004, eliberată de S.N.T.G.N. T. SA, sucursala Mediaş, care atestă că a fost angajat al acestei societăţi, în perioada 15 august 1944 - 20 iunie 1946.
Or, simpla mutare a recurentului-reclamant, dintr-o localitate, în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuţii etnice, ci, mai mult decât atât, fiind urmată de angajarea sa la o societate din localitatea în care s-a stabilit, conduce la ideea că a fost făcută tocmai în acest scop.
Aşa fiind, cum reclamantul nu a făcut dovada că ar fi fost refugiat şi că acest lucru ar fi fost consecinţa unor persecuţii din motive etnice, în mod corect a dispus instanţa de fond, respingerea contestaţiei, motiv pentru care şi recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 930/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 945/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
