ICCJ. Decizia nr. 924/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 924/2006
Dosar nr. 3166/2005
nr. 13042/1/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1118 din 8 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte, astfel cum a fost restrânsă, acţiunea formulată de reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Ca urmare, Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4848 bis din 10 octombrie 2004, emis de pârât, a fost anulat în privinţa art. 3 lit. a) şi b) şi a art. 6 din Anexa nr. 1 şi macheta de calcul pentru personalul didactic prevăzută în Anexa nr. 2. A fost obligat pârâtul să emită un ordin pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 128/1997 şi o machetă de calcul al salariului personalului didactic încadrat pe funcţiile prevăzute în Anexele nr. 1 şi nr. 2 la OUG nr. 68/2004, prin care să se prevadă că:
1 - indemnizaţia pentru învăţământul special prevăzut la art. 49 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 şi indemnizaţia de 10% din salariul de bază, prevăzut de art. 51 alin. (4) din aceeaşi lege, se includ în salariul de bază şi devin bază de calcul pentru sporurile, indemnizaţiile şi celelalte drepturi salariale care se calculează în raport cu salariul de bază;
2 - salariul de bază rezultat prin aplicarea indemnizaţiei de conducere, salariului de merit sau, după caz gradaţiei de merit, indemnizaţiei prevăzute la art. 51 alin. (4) şi a indemnizaţiei prevăzute la art. 49 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 este bază de calcul pentru celelalte sporuri care se calculează în raport cu salariul de bază;
3 - salariul cuvenit cadrelor didactice care prestează activităţi didactice prin cumul sau cu plata cu ora se calculează şi în funcţie de salariul de merit sau gradaţia de merit conform art. 51 alin. (8), coroborat cu art. 49 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, modificată.
A fost respins capătul de cerere privitor la includerea sporului de suprasolicitare neuropsihică, în drepturile salariale ale personalului didactic fără definitivat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că ordinul, a cărui anulare parţială s-a dispus, a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 128/1997, modificată şi completată, întrucât salariul de bază al personalului didactic cuprinde pe lângă salariul de bază al funcţiei didactice îndeplinite, şi sporuri, indemnizaţii sau alte drepturi, pentru care legea prevede în mod expres că sunt incluse în salariul de bază.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurentul a arătat, în esenţă, că soluţia Curţii de Apel Bucureşti este rezultatul înţelegerii greşite a noţiunii de „salariu de bază" pentru personalul didactic, din prevederile art. 49 alin. (3) şi art. 51 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, rezultând în mod clar că indemnizaţiile la care se referă aceste prevederi, nu constituie bază de calcul pentru alte sporuri, fiind indemnizaţii care se acordă în raport cu salariul de bază. Totodată, s-a subliniat că din normele cuprinse în art. 43 şi art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, rezultă că salariul de merit/gradaţia de merit se acordă pentru funcţia de bază, o singură dată, calculul acestora făcându-se pe total posturi, inclusiv pentru cele vacante. Acordarea salariului de merit pentru activitatea prin cumul şi plata cu ora ar avea, în opinia recurentului, consecinţa măririi numărului de posturi/catedre.
Recursul este nefondat.
Instanţa fondului a interpretat şi aplicat corect normele legale incidente, respectiv dispoziţiile legii privind Statutul personalului didactic, făcând în mod firesc aplicarea art. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, faţă de actul administrativ contestat de către Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 128/1997, modificată, „salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, şi o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare".
Noţiunea de salariu de bază al personalului didactic are o dublă accepţiune, având, atât sensul de salariu de bază al funcţiei didactice stabilit conform art. 49 alin. (1), cât şi un sens mai larg, în care sunt cuprinse, alături de salariul de bază al funcţiei didactice, şi alte sume (indemnizaţii sau sporuri) cu privire la care legea prevede în mod expres că se includ în salariul de bază.
Astfel, prin voinţa legiuitorului, în salariul de bază se includ, între altele, şi indemnizaţia de 15% pentru personalul din învăţământul special [art. 49 alin. (3)]; indemnizaţia de 10% din salariul de bază pentru personalul didactic de predare care îndeplineşte funcţia de diriginte [art. 51 alin. (4)]; gradaţia de merit în condiţiile art. 50 alin. (3); sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. (11).
În acest context, admiterea acţiunii intimatei-reclamante reprezintă o soluţie prin care se asigură respectarea legii şi de aceea nu poate fi acceptată critica recurentului cu privire la neincluderea în baza de calcul pentru celelalte sporuri, a sumelor la care se referă art. 49 alin. (3) şi art. 51 alin. (4) din Legea nr. 128/1997.
De altfel, în mod constant, prin jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că din economia întregii Legi nr. 128/1997 rezultă, fără echivoc, că atunci când textul de lege face menţiunea că sporul/indemnizaţia se calculează în raport cu salariul de bază, trebuie avut în vedere salariul de bază al funcţiei didactice, la care trebuie adăugate sporurile şi indemnizaţiile care, potrivit legii, sunt incluse în salariul de bază (deci, noţiunea în accepţiunea sa mai largă).
Instanţa de control judiciar reţine ca fiind neîntemeiată, şi critica recurentului privitoare la greşita acordare a salariului de merit/gradaţiei de merit, pentru activitatea prestată prin cumul şi plata cu ora.
Şi sub acest aspect, Curtea de Apel Bucureşti a aplicat corect prevederile legale, mai exact art. 51 alin. (8), coroborat cu art. 49 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 şi raportate la art. 43 din acelaşi act normativ. Astfel, s-a apreciat că şi personalului didactic care desfăşoară activitate, prin cumul sau plata cu ora, îi sunt aplicabile criteriile de salarizare prevăzute la art. 49 alin. (1), între acestea fiind şi cel arătat la lit. f), respectiv „calitatea activităţii instructiv educative"; acest criteriu se reflectă în salariul/gradaţia de merit.
Faţă de dispoziţiile legale amintite mai înainte, s-a apreciat ca justificată cererea intimatei-reclamante, ca salariul cuvenit cadrelor didactice care prestează activităţi didactice, prin cumul sau plata cu ora, să fie calculat şi în funcţie de salariul de merit/gradaţia de merit.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 1118 din 8 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 923/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 929/2006. Contencios. Anulare act... → |
---|