ICCJ. Decizia nr. 957/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 957/2006
Dosar nr. 2072/2005
nr. 8675/1/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 7 ianuarie 2005, Fundaţia P.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu C.N.C.D., să se dispună anularea hotărârii nr. 351 din 9 decembrie 2004, emisă de Colegiul director al autorităţii publice pârâte, ca nelegală.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de plata amenzii contravenţionale în sumă de 5.000.000 lei, aplicată conform ar.2 alin. (1), coroborat cu art. 6 lit. b) şi g) din OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată şi modificată ulterior.
În speţă, reclamanta şi-a motivat acţiunea, arătând că actul administrativ sancţionator se bazează pe interpretarea eronată a stării de fapt reale, a înscrisurilor puse în discuţie, a celorlalte documente prezentate de angajator, dar şi a normelor legale incidente.
Pe de altă parte, din punctul de vedere formal, hotărârea se întemeiază pe un fals intelectual, deoarece, deşi în preambulul său sunt enumeraţi toţi cei 7 membri care alcătuiesc Colegiul director al C.N.C.D., în partea finală se regăsesc semnăturile a numai 5 membri, ceea ce, în opinia reclamantei, este de natură a atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului administrativ supus controlului jurisdicţional.
În cauză, A.J. a formulat la data de 1 martie 2005, o cerere de intervenţie în interesul pârâtului, solicitând menţinerea, ca legală şi temeinică, a hotărârii nr. 351/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 554 din 29 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de A.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în mod corect autoritatea publică pârâtă a apreciat că fapta sesizată de intervenientă, privind modalitatea de evaluare periodică a performanţelor sale profesionale, constituie un act de discriminare, în sensul art. 2 alin. (3), coroborat cu art. 6 lit. b) şi g) din OG nr. 137/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta Fundaţia P.M.
Recurenta a susţinut că prima instanţă a analizat şi reţinut în considerentele hotărârii, numai o parte din înscrisurile anexate în dosar, anume Decizia nr. 245 din 5 iunie 2003, Regulamentul de ordine interioară al fundaţiei, rapoartele angajaţilor pe anii 2004 - 2005 şi hotărârea atacată în justiţie.
De asemenea, Curtea nu s-a pronunţat asupra unui înscris hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, respectiv „organigrama" angajatorului, din care rezultă că salariata A.J. era angajată pe postul de manager de programe, care era unic, de acest fel, în structura de personal a fundaţiei.
Sub aspect formal, s-a ignorat împrejurarea că actul sancţionator este nul de drept, întrucât poartă semnăturile a numai 5 din cei 7 membri care formează Colegiul director al C.N.C.D.
Recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin HG nr. 1194/2001, a fost reglementată organizarea şi funcţionarea C.N.C.D., ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
Potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) din acest act normativ, Consiliul este condus de Colegiul director, organ deliberativ, alcătuit din preşedinte şi 6 membri.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (2), Colegiul respectiv lucrează valabil în prezenta a cel puţin 4 membri. El adoptă hotărâri, instrucţiuni şi regulamente cu votul favorabil a cel puţin 4 membri.
Prin HG nr. 1514/2004, textul alin. (2) al art. 7, mai sus enunţat a fost, însă, reformulat, în sensul că membrii Colegiului director adoptă hotărâri, instrucţiuni şi regulamente în domeniul constatării şi sancţionării faptelor de discriminare.
Rezultă, deci, că în temeiul reglementării legale ulterioare, Colegiul director, ca organ colegial deliberativ al C.N.C.D. nu mai poate adopta unele acte juridice, cum sunt hotărârile, instrucţiunile şi regulamentele în domeniul constatării şi sancţionării faptelor de discriminare, decât în prezenţa şi cu votul valabil al tuturor celor 7 membrii care intră în compunerea sa.
Condiţia de cvorum vizează, indiscutabil, valabilitatea hotărârii, care trebuia să exprime voinţa tuturor membrilor ce alcătuiesc organul colegial.
Ori, în speţă, se confirmă faptul invocat de reclamantă, dar ignorat de prima instanţă, că, deşi în preambulul hotărârii nr. 351 din 9 decembrie 2004, figurează toţi cei 7 membri ai Colegiului director, în partea finală a actului au semnat doar 5 membrii, împrejurare de natură a atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.
O asemenea constatare justifică, aşadar, soluţia de admitere a recursului declarat de reclamantă şi de modificare a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii principale, astfel cum a fost formulată.
Totodată, se va respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de A.J.
Ţinând seama de această rezolvare, devine inutilă examinarea celorlalte critici aduse sentinţei, vizând fondul litigiului şi care vizează temeinicia măsurii de sancţionare contravenţională a recurentei.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Fundaţia P.M. împotriva sentinţei civile nr. 554 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia P.M.
Anulează hotărârea nr. 351 din 9 decembrie 2004, emisă de C.N.C.D. - Colegiul director, ca nelegală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2006. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 958/2006. Contencios. Daune materiale. Recurs → |
|---|
