ICCJ. Decizia nr. 950/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 950/2006
Dosar nr. 2104/1/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 20 din 27 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2926/2005/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia invocată de pârâta A.N.O.F.M., cu privire la tardivitatea introducerii acţiunii prin care reclamanta F.R. a solicitat anularea Ordinului nr. 400 din 25 iulie 2005, emis de conducătorul A.N.O.F.M. Prin aceeaşi încheiere, instanţa de judecată a dispus suspendarea efectelor actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, care trimit la dreptul comun în materie, şi anume, la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, act normativ raportat la care acţiunea reclamantei este formulată în termen.
Cu privire la cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, prin care, începând cu data de 1 august 2005, doamna F.R., având funcţia publică de conducere de director executiv al A.N.O.F.M. Mureş, se sancţionează disciplinar cu „destituirea din funcţia publică", instanţa de fond a reţinut că aceasta este întemeiată, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, neputându-se contesta existenţa prejudiciului material viitor şi previzibil, pe care l-ar putea suferi reclamanta, în condiţiile în care aceasta nu poate să-şi desfăşoare activitatea în continuare şi să se bucure de drepturile salariale aferente.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (4) şi art. 15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a declarat recurs, pârâta A.N.O.F.M.
De menţionat că, prin încheierea din data de 14 februarie 2006, Înalta Curte a încuviinţat cererea recurentei-pârâte, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fixând termen de urgenţă pentru judecarea recursului de faţă.
Prin motivele de recurs formulate, în esenţă, recurenta-pârâtă a criticat încheierea nr. 20 din 27 ianuarie 2006, pentru a fi respins excepţia tardivitate a introducerii acţiunii formulate de reclamanta-intimată, în condiţiile în care aceasta a solicitat anularea actului administrativ la data de 10 octombrie 2005, deşi avea posibilitatea de a contesta sancţiunea disciplinară aplicată prin actul administrativ menţionat, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicarea acestuia, comunicare efectuată la 29 iulie 2005, astfel încât în mod evident termenul legal, de 30 zile, a fost depăşit.
Recurenta a mai arătat că nici suspendarea efectelor Ordinului nr. 400/2005, dispusă de către instanţă, chiar şi numai până la soluţionarea definitivă şi irvocabilă a fondului cauzei, vizând anularea acestuia şi restabilirea situaţiei anterioare, nu este legală şi nici oportună, întrucât intimata-reclamantă nu a făcut dovada că în situaţia în care nu ar fi reîncadrată temporar în funcţia de conducere deţinută, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, s-ar produce un prejudiciu iminent.
În plus, în susţinerea recursului, recurenta a dezvoltat motivele de fapt şi de drept care au condus la aplicarea sancţiunii disciplinare reclamantei-intimate, prin Ordinul 400/2005, insistând asupra faptului că aceasta nu şi-a respectat obligaţia de a îndeplini cu profesionalism, imparţialitate şi în condiţiile legii, îndatoririle de serviciu, aşa încât, după cum susţine recurenta, reintegrarea sa în funcţia publică anterior deţinută ar putea produce disfuncţionalităţi majore în activitatea recurentei, care nu ar mai asigura astfel un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor.
La data de 13 martie 2006, A.N.O.F.M. Mureş, în conformitate cu prevederile art. 49 - 56 C. proc. civ., a formulat o cerere de intervenţie accesorie în sprijinul recurentei-pârâte, solicitând admiterea cererii sale, cât şi a recursului declarat în cauză, în sensul respingerii cererii de suspendare a efectelor Ordinului nr. 400/2005, emis de Preşedintele A.N.O.F.M. În susţinerea cererii de intervenţie, încuviinţată în principiu la termenul de astăzi, intervenienta a reluat, în esenţă, argumentele şi motivaţiile recurentei, insistând asupra impactului negativ pe care l-ar avea asupra instituţiei, reluarea de către intimata-reclamantă a activităţii sale de conducere, metodele sale de lucru neadecvate, total străine de un management modern, fiind de natură a genera o atmosferă de nelinişte şi de total disconfort.
Recursul este nefondat.
Examinând criticile recurentei, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, pentru următoarele consideraţiuni.
Instanţa de fond, învestită legal cu soluţionarea acţiunii principale a reclamantei-intimate F.R., vizând anularea Ordinului nr. 400/2005, prin care s-a dispus destituirea sa din funcţia de conducere deţinută şi repunerea în situaţia anterioară, a stabilit la termenul din 20 ianuarie 2006, prin încheierea ce formează obiectul recursului de faţă, că acţiunea formulată de reclamantă, la data de 29 iulie 2005, nu este tardivă.
Înalta Curte reţine că în mod just instanţa de fond a apreciat asupra acestei excepţii, reţinând aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, ale cărei prevederi referitoare la efectuarea plângerii prealabile şi la termenele de formulare a acţiunii, au fost pe deplin respectate.
Nu este fondată critica recurentei, vizând greşita aplicare a legii, în condiţiile în care, Înalta Curte reţine, ca şi instanţa de fond, că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 68 din Legea nr. 188/1999, referitoare la contestarea sancţiunii disciplinare aplicate reclamantei-intimate, prevederi ce trimit în mod neechivoc la Legea nr. 554/2004, ce reprezintă, astfel, dreptul comun în materie.
În fine, chiar ordinul atacat conţine o normă de trimitere la art. 68 din Legea nr. 188/1999.
Nefondată este şi critica vizând greşita suspendare de către instanţa de fond a efectelor Ordinului 400/2005, în condiţiile în care, aceasta cu temei a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispunde măsura temporară solicitată.
În acest context, relevantă este aprecierea instanţei de fond, pe baza actelor depuse la dosar, în sensul că activitatea profesională anterioară a reclamantei-intimate, calificativele obţinute de aceasta, justifică suspendarea efectelor unui ordin de destituire, cu efecte directe şi asupra drepturilor salariale, până la deplina clarificare a situaţiei de fapt, în cadrul acţiunii de fond.
În considerarea celor mai sus arătate, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să fie respins, ca nefondat, recursul de faţă şi pe cale de consecinţă, şi cererea de intervenţie accesorie a intervenientei, în interesul recurentei A.N.O.F.M. Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M. împotriva încheierii civile nr. 20 din 27 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 2926/2005/CCA, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 929/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 951/2006. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
