ICCJ. Decizia nr. 960/2006. Contencios. Anulare act administrativ (Hotărâre C.S.M.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 960/2006
Dosar nr. 3494/2005
nr. 14353/1/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 31 octombrie 2005, M.M., judecătorla Tribunalul Bacău, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 509 din data de 26 octombrie 2005, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia şi obligarea intimatului să valideze rezultatele concursului şi numirea recurentei pe postul de preşedinte al Tribunalului Bacău (art. 2 din hotărârea atacată).
În motivarea cererii s-a arătat că prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii s-a invalidat rezultatul concursului de ocupare a funcţiei de preşedinte al Tribunalului Bacău, pe care recurenta l-a susţinut şi l-a promovat cu media 7; că recurenta a îndeplinit funcţia de preşedinte la Tribunalul Bacău, de la data de 16 decembrie 2004, fiind delegată succesiv câte două luni prin hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii; că în mod greşit în Hotărârea nr. 509 din 26 octombrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut că recurenta nu îndeplineşte condiţia de vechime efectivă în funcţia de judecător, atâta vreme, cât anterior s-a considerat că are vechimea necesară; că a desfăşurat numai activitate de judecător, şi în perioada în care a fost judecător financiar, iar prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1793 din 29 noiembrie 2005, la art. 1, s-a stabilit că M.M. beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 14.500 şi o majorare a indemnizaţiei în procent de 10%, în raport cu vechimea efectivă în funcţia de judecător de la 10, la 15 ani.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, Curtea constată că acesta este fondat.
Prin Hotărârea nr. 509 din 26 octombrie 2005, a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la pct. 2, s-a dispus invalidarea rezultatului concursului, în ceea ce o priveşte pe M.M., judecător la Tribunalul Bacău, candidată declarată admisă pentru funcţia de preşedinte al Tribunalului Bacău. Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut că aceasta nu îndeplineşte condiţia de vechime prevăzută de art. 48 alin. (2) teza finală, raportat la art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, deoarece perioada 1999 - 2003, cât aceasta a avut calitatea de judecător financiar, nu constituie vechime efectivă în funcţia de judecător.
Actul atacat este nelegal.
Art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, în forma în vigoare la data emiterii actului, stabileşte că pentru numirea în funcţia de preşedinte la tribunal este necesară o vechime de 6 ani în funcţia de judecător. Textul nu prevede sintagma „vechime efectivă în funcţia de judecător", astfel cum pretinde în mod eronat intimatul.
Prin OUG nr. 117/2003, privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi, de către instanţele judecătoreşti, în art. 5 s-a prevăzut că judecătorii financiari vor fi propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a fi numiţi prin decret al Preşedintelui României, în funcţii de judecători la instanţele judecătoreşti care, potrivit art. 2 din aceeaşi ordonanţă, au preluat, spre judecare, cauzele aflate în curs de judecată la instanţele Curţii de Conturi, la data intrării în vigoare a ordonanţei.
Aceasta a fost şi situaţia recurentei care, în perioada 1999 - 2003, a îndeplinit funcţia de judecător financiar. În perioada în discuţie, recurenta a desfăşurat activitate de judecată, pronunţând hotărâri ca şi judecătorii din sistemul instanţelor judecătoreşti de drept comun, temei pentru care, în OUG nr. 117/2003, cauzele aflate pe rolul instanţelor Curţii de Conturi au fost preluate de instanţele de drept comun, iar judecătorii financiari au fost numiţi judecători la instanţele de drept comun.
Pe de altă parte, potrivit OUG nr. 177/2002, privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările ulterioare, recurenta a beneficiat permanent de majorarea indemnizaţiei, în raport cu vechimea în funcţia de judecător, vechime avută în vedere şi în situaţia delegării sale de mai multe ori în funcţia de preşedinte al Tribunalului Bacău, astfel cum rezultă din ordinele Ministerului Justiţiei şi din hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii depuse la dosar.
Opinia Consiliului Superior al Magistraturii şi a Ministerului Justiţiei, anterioară emiterii actului atacat în prezenta cauză, a fost corectă, având în vedere argumentele legale mai sus expuse. De asemenea, trebuie luate în considerare şi dispoziţiile art. 39 alin. (4) din OUG nr. 177/2002, care stabilesc faptul că judecătorii financiari din sistemul Curţii de Conturi erau remuneraţi în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din aceeaşi ordonanţă. Potrivit acestui din urmă text legal este prevăzută modalitatea de acordare a indemnizaţiei judecătorilor de la instanţele de drept comun. Aşadar, judecătorii financiari erau asimilaţi judecătorilor de la instanţele de drept comun, şi în privinţa remunerării lor.
În concluzie, Curtea apreciază că perioada în care recurenta a funcţionat ca judecător financiar la instanţele Curţii de Conturi, este similară funcţiei de judecător de la instanţele de drept comun. De altfel, pentru a nu se mai da interpretări diferite, legiuitorul a asimilat cele două funcţii de judecător (financiar şi de drept comun), chiar şi în privinţa pensionării la cerere a acestora, prin modificarea art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform Legii nr. 29/2006.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, art. 2 din hotărârea atacată va fi anulat şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii va fi obligat să emită o nouă hotărâre prin care să valideze rezultatul concursului aprobat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317 din 24 august 2005, în ceea ce o priveşte pe M.M. (declarată admisă pentru funcţia de preşedinte al Tribunalului Bacău) şi să o numească în funcţia de preşedinte al Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 509 din 26 octombrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează art. 2 din Hotărârea nr. 509/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Obligă pe intimat să emită o nouă hotărâre, prin care să valideze rezultatul concursului aprobat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317 din 24 august 2005, în ceea ce o priveşte pe M.M. şi să o numească în funcţia de preşedinte al Tribunalului Bacău.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2006. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 961/2006. Contencios. Anulare decizie Comisie... → |
|---|
