ICCJ. Decizia nr. 958/2006. Contencios. Daune materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 958/2006
Dosar nr. 2353/2005
nr. 9794/1/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 noiembrie 2004, reclamanta C.N. a chemat în judecată pe pârâtele C.N.A.S. şi C.J.A.S. Dâmboviţa, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumelor de 74 milioane lei daune materiale, pentru perioada 1 decembrie 2003 - 1 noiembrie 2004, 500 milioane lei daune morale, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin adresa nr. CC 6680 din 24 noiembrie 2003 a C.N.A.S., s-a impus pârâtei C.J.A.S. Dâmboviţa, rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale încheiat cu Centrul medical P., în situaţia în care reclamanta optează pentru calitatea de medic de familie; că prin sentinţa civilă nr. 53/2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, adresa respectivă a fost anulată, motiv pentru care reclamanta solicită despăgubirile din prezenta acţiune pentru perioada 1 decembrie 2003 - 1 noiembrie 2004, în care nu a mai putut presta servicii medicale în afara activităţii de medic în cadrul SC E. SA Târgovişte.
Prin sentinţa civilă nr. 83/2005, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte şi pârâtele au fost obligate să plătească, în solidar, reclamantei, suma de 53.684.400 lei despăgubiri materiale, plus 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 720 din 17 februarie 2004, a Judecătoriei Târgovişte, a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă şi Centrul medical P. a fost obligat să încheie de urgenţă cu reclamanta, contractul de prestări servicii, până la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 53/2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ; că, totuşi, la data de 23 martie 2004, ca urmare a deciziei nr. 131/2004, s-a desfiinţat locul de muncă al reclamantei şi a încetat contractul individual de muncă al acesteia, datorită reorganizării; ca urmare, reclamanta a încheiat contractul individual de muncă nr. 152304 din 23 martie 2004, cu Policlinica B. Târgovişte, fără, însă, a putea desfăşura activitate, datorită adresei nr. CC 6680/2003, a C.N.A.S. şi a refuzului C.J.A.S. Dâmboviţa, de a plăti serviciile medicale prestate de reclamantă; că, în atare situaţie, reclamanta a fost nevoită să solicite Policlinicii B. Târgovişte, acordarea concediului fără plată, iar aceasta şi-a dat acordul până la data la care C.J.A.S. Dâmboviţa va dispune încheierea contractului de prestări servicii de medicină de familie.
Instanţa de fond a stabilit că în perioada cuprinsă între data de 1 decembrie 2003, dată la care reclamanta nu a mai putut presta activitate medicală, datorită actului nr. CC 6680 din 24 noiembrie 2003, emis de C.N.A.S. şi data de 1 noiembrie 2004, când au încetat efectele acelui act, ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 53/2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, irevocabilă conform deciziei nr. 7561/2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta nu a fost remunerată pentru prestarea activităţii medicale; că suma cuvenită în acest sens este de 53.684.400 lei, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Referitor la daunele morale solicitate, curtea de apel a reţinut că nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen, toate părţile.
În recursul reclamantei s-a arătat, în esenţă, că în mod nelegal nu au fost acordate daunele morale de 500.000.000 lei, deoarece imaginea sa a fost prejudiciată ca medic şi cetăţean, fiindu-i provocate suferinţe psihice şi de ordin afectiv; că numai faţă de recurentă s-a luat măsura rezilierii contractului de prestări servicii; că datorită culpei pârâtelor a pierdut mulţi pacienţi, care s-au înscris la alţi medici de familie; că situaţia recurentei a fost popularizată către alţi medici, cărora li s-a indus ideea că recurenta ar desfăşura o activitate ilegală; că pârâtele s-au opus admiterii prezentei acţiuni.
În motivarea recursului declarat de C.N.A.S. s-a arătat, în esenţă, că reclamanta, conform art. 9 lit. f) din Decizia Comisiei Naţionale de Acreditare a Personalului Medical nr. 4/CNA din 8 aprilie 2000, nu putea fi acreditată medic de familie, deoarece era salariată la SC E. SA; că desfacerea contractului de muncă al reclamantei s-a realizat în baza art. 58, 65 şi 66 C. muncii, de către Centrul medical P.; că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 7561/2004, a avut în vedere Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 544 din 19 aprilie 2004, care permitea reclamantei, să lucreze în sistemul de asigurări sociale de sănătate după acreditarea cabinetului medical; că nu s-au depus acte din care să rezulte că reclamanta nu a încasat remuneraţia în perioada 1 decembrie 2003 - 1 noiembrie 2004; că, dacă reclamanta a furnizat servicii medicale, le-a efectuat pe propria răspundere, deoarece de la 23 martie 2004 raportul de muncă al reclamantei, cu Centrul medical P. a încetat; că în mod greşit, instanţa a stabilit cuantumul despăgubirilor, fără să aibă în vedere tariful pe persoană asigurată şi tariful pe serviciu medical, conform contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară; că reclamanta a fost remunerată în perioada 1 decembrie 2003 - 23 martie 2004; că suma totală ar fi de 52.411.252 lei, şi nu de 53.684.400 lei; că instanţa în mod greşit a respins cererea C.N.A.S., privind efectuarea unei noi expertize contabile; că pârâtele nu au avut relaţii contractuale cu reclamanta.
În motivarea recursului declarat de C.J.A.S. Dâmboviţa s-a precizat că instanţa a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece în acţiunea principală, prin care s-a dispus anularea adresei nr. CC 6680 din 24 noiembrie 2003, reclamanta s-a judecat numai cu pârâta C.N.A.S.; că recurenta nu a emis nici un act administrativ referitor la situaţia reclamantei, care să fi fost anulat de instanţă.
Pe fondul pricinii, recurenta C.J.A.S. Dâmboviţa a arătat că încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei cu Centrul medical P. s-a datorat reorganizării activităţii; că încetarea contractului de prestări servicii a avut loc la data de 1 ianuarie 2004 şi că recurenta a achitat Centrului medical P., contravaloarea activităţii medicale desfăşurate de reclamantă; că recurenta nu este vinovată de faptul că ulterior, reclamanta nu a fost remunerată.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursurilor, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt mai sus expusă, pe baza probelor administrate în cauză.
Adresa nr. CC 6680 din 24 noiembrie 2003, emisă de C.N.A.S., a fost anulată irevocabil prin Decizia nr. 7561 din 13 octombrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cauza respectivă părţi fiind reclamanta C.N. şi pârâta C.N.A.S. Instanţa supremă a reţinut că reclamanta a îndeplinit condiţiile impuse de legislaţia în materie în vigoare la acea dată şi că nu exista nici un impediment care să interzică reclamantei, exercitarea profesiei după orele de program de la SC E. SA Târgovişte, la Centrul medical P. Târgovişte şi că Decizia nr. 721 din 25 august 2003, invocată de C.N.A.S., reglementează standardele referitoare la resursele umane care trebuie îndeplinite de cabinetele medicale, pentru acreditarea acestora, şi nu la condiţiile pentru acreditarea personalului medical în sistemul de asigurări sociale.
Ca urmare a anulării actului nr. CC 6680 din 24 noiembrie 2003, în baza art. 11 alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 29/1990, reclamanta a formulat prezenta acţiune în despăgubiri.
Având în vedere că cererea de despăgubiri este subsecventă acţiunii principale de anulare a actului administrativ nr. CC 6680/2003, emis de C.N.A.S., părţi în prezenta cauză nu pot fi decât cele care au figurat în acţiunea principală întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 7561/2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Drept urmare, C.J.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul acesteia se va admite, se va modifica sentinţa atacată şi acţiunea va fi respinsă faţă de această pârâtă.
Recursul formulat de C.N.A.S. este nefondat.
Motivarea recursului acestei pârâte se referă la situaţii care au fost stabilite şi soluţionate irevocabil prin Decizia nr. 7561/2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel încât nu mai pot fi discutate.
Având în vedere că actul administrativ vătămător pentru reclamantă a fost emis de această autoritate, act anulat prin hotărârea instanţei supreme, despăgubirile trebuie suportate de C.N.A.S., în temeiul dispoziţiilor art. 12, raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, cu referire la art. 998 şi 999 C. civ. Culpa pârâtei este dovedită prin însăşi anularea actului nr. CC 6680/2003, emis de C.N.A.S., iar cuantumul prejudiciului material a fost stabilit corect de instanţa de fond, pe baza actelor din dosar şi a raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Curtea apreciază că expertul a stabilit în mod judicios cuantumul prejudiciului, având în vedere salariul de bază lunar de 7.000.000 lei/lună, prevăzut în contractul individual de muncă al reclamantei, drepturi băneşti pe care reclamanta nu le-a încasat, deşi a prestat activitate până la 23 martie 2004, la Centrul medical P., deoarece statele de plată nu au fost semnate de reclamantă. Pentru perioada de concediu fără plată, instanţa de fond în mod judicios a despăgubit-o pe reclamantă, având în vedere că această situaţie a fost impusă C.J.A.S. Dâmboviţa, de către C.N.A.S., Casa judeţeană neîncheind contract de prestări de servicii medicale cu Centrul medical B., în virtutea actului nr. CC 6680/2003, emis de C.N.A.S.
Referitor la motivul de recurs formulat de C.N.A.S., privind respingerea de către curtea de apel, a cererii de efectuare a unei noi expertize contabile, se constată că măsura a fost corectă, întrucât expertul s-a conformat obiectivelor stabilite de instanţă şi a verificat actele pe care şi-a fundamentat raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiunile formulate de pârâte.
În ce priveşte recursul declarat de reclamantă, se apreciază că este nefondat.
Prin anularea actului nr. CC 6680/2003, emis de C.N.A.S., prin Decizia nr. 7561/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi prin acordarea despăgubirilor materiale conform sentinţei nr. 83/2005, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, se apreciază că reclamantei i s-a adus chiar o reparaţie morală.
Curtea nu exclude posibilitatea ca reclamanta să fi suferit un prejudiciu moral, constând în starea de anxietate şi incertitudine creată de actul administrativ anulat prin hotărârea anterioară, însă tocmai desfiinţarea actului în cauză şi despăgubirea materială acordată reprezintă o reparare a prejudiciului moral creat petentei.
Acest prejudiciu este suficient compensat în modalitatea arătată şi dimensiunile sale nu justifică acordarea unor compensaţii băneşti separate pe care reclamanta le-a apreciat fără argumente pertinente la o sumă nu tocmai modică, de 500 milioane lei.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de reclamantă şi de C.N.A.S. vor fi respinse ca nefondate. Recursul formulat de C.J.A.S. Dâmboviţa va fi admis, sentinţa se va modifica, în sensul că acţiunea va fi respinsă faţă de această pârâtă, întrucât nu are calitate procesuală pasivă, iar celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.A.S. Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 83 din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta C.N. împotriva pârâtei C.J.A.S. Dâmboviţa, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţe.
Respinge recursurile declarate de reclamanta C.N. şi de pârâta C.N.A.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 959/2006. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
