ICCJ. Decizia nr. 966/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 966/2006
Dosar nr. 652/2004
nr. 2639/1/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 38 din 1 octombrie 2002, Colegiul jurisdicţional Braşov a admis în parte sesizarea Procurorului financiar şi a dispus obligarea SC A. SA Prejmer să plătească bugetului de stat, sumele de 47.842.139 lei T.V.A. şi 6.191.931 lei, majorări de întârziere.
S-a dispus, de asemenea, obligarea pârâţilor C.G. şi T.D., la 194.485.481 lei despăgubiri civile, iar a pârâtului B.O., la 151.904.640 lei, cu acelaşi titlu, către SC A. SA Prejmer, plus dobânda aferentă.
Prin Decizia nr. 277 din 6 mai 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis recursul jurisdicţional declarat de C.G. şi T.D. şi a casat parţial sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, privind obligarea acestora la despăgubiri civile.
Recursul jurisdicţional declarat de B.O. împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins ca nefondat. S-a reţinut că pârâtul a ridicat cantitatea de 51.880 kg cartofi de la SC A.B. SA Codlea, pe care nu a înregistrat-o în gestiunea societăţii şi pe care a distribuit-o angajaţilor centrului de profit Hărman, ulterior SC A. SA Prejmer compensând factura primită de la societatea furnizoare, cu o alta, emisă la 16 iunie 2000.
Secţia jurisdicţională a constatat că această compensare s-a făcut pentru o marfă neprimită, cartofii livraţi nefiind folosiţi în activitatea unităţii, astfel încât în mod corect s-a reţinut răspunderea civilă delictuală a pârâtului B.O.
În acelaşi sens, s-au avut în vedere neînregistrarea cartofilor în evidenţele contabile şi faptul că nu a existat o dispoziţie a conducerii societăţii, care să avizeze ca angajaţii centrului Hărman, să primească alimente în schimbul salariilor restante.
Împotriva deciziei a declarat recurs, B.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurentul a invocat faptul că instanţele Curţii de Conturi nu au luat în considerare împrejurarea că obligaţia născută din contractul de schimb încheiat între SC A. SA Prejmer şi SC A.B. SA Codlea s-a stins prin compensare cu factura nr. 961303 în valoare de 151.899.795 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de recoltat cereale cu combina.
Cât priveşte cantitatea de cartofi livrată, recurentul a arătat că a distribuit-o salariaţilor, în baza unei dispoziţii a organelor de conducere ale unităţii, în condiţiile asumării de către beneficiari a obligaţiei de restituire a unei cantităţi identice, ceea ce nu a fost posibil, din cauza condiţiilor meteorologice, recolta fiind compromisă, ceea ce a impus soluţia compensării prin darea în plată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea parţială a celor două hotărâri ale instanţelor Curţii de Conturi şi, pe fond, respingerea actului de sesizare privindu-l pe recurentul B.O., pentru suma de 151.904.640 lei.
Astfel, Curtea reţine că într-adevăr, recurentul, în calitatea sa de inginer la SC A. SA Prejmer, a dispus distribuirea cantităţii de 51.880 kg, cartofi achiziţionaţi de la SC A.B. SA Codlea, către angajaţii Centrului de profit Hărman, pentru a fi plantaţi pe loturile personale.
Aceştia urmau ca, toamna, să restituie cantităţi identice de cartofi de consum, pentru a constitui cele 51.880 kg, necesare predării, în baza contractului de schimb către SC A.B. SA Codlea.
Recuperarea cartofilor nemaifiind posibilă, societatea a compensat factura emisă către SC A. SA Prejmer, în valoare de 151.904.640 lei, cu factura nr. 3961303 din 16 iunie 2000, în valoare de 151.899.975 lei, reprezentând contravaloarea unei combine de recoltat cartofi cumpărate de către unitatea furnizoare.
Din actele dosarului rezultă că a existat acordul conducerii SC A. SA Prejmer, pentru distribuirea către angajaţi, cu avizul sindicatului, a cartofilor, cu obligaţia recuperării lor. Această recuperare nu a mai fost posibilă în natură, din cauze fortuite, astfel încât s-a acceptat ca acele cantităţi de cartofi să fie primite cu titlu de drepturi salariale restante şi prime în produse, fabricate în cadrul societăţii, recurgându-se apoi la soluţia compensării contravalorii cartofilor livraţi cu preţul combinei de recoltat cartofi.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea constată că în mod greşit a fost angajată răspunderea civilă delictuală a recurentului B.O., nefiind întrunite elementele acesteia, respectiv fapta ilicită şi existenţa pagubei.
În consecinţă, admiţând recursul, Curtea va casa parţial cele două hotărâri pronunţate de instanţele Curţii de Conturi şi va respinge actul de sesizare al Procurorului financiar, pentru suma de 151.904.640 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.O. împotriva deciziei civile nr. 277 din 6 mai 2005 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României.
Casează Decizia nr. 277 din 6 mai 2005 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, precum şi sentinţa nr. 38 din 1 octombrie 2002 a Colegiului jurisdicţional Braşov şi pe fond, respinge actul de sesizare nr. 150/50D din 18 iulie 2000 al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Braşov, pentru suma de 151.904.640 lei (ROL).
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 967/2006. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
