ICCJ. Decizia nr. 1704/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1704/2007
Dosar nr. 34844/2/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15349/627 din 5 septembrie 2005, să se constate că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000 art. 1, lit. c) şi în consecinţă pârâta să fie obligată să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la 9 august 2005, a solicitat comisiei de specialitate din cadrul pârâtei să se constate că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi pe cale de consecinţă să i se stabilească calitatea de beneficiară a acestei legi, însă, după analize sumare, cererea i-a fost respinsă pe considerentul că nu a dovedit persecuţia etnică invocată.
Reclamanta a mai opinat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, motivat de faptul că prin actele depuse în susţinerea cererii a făcut dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea reclamantei a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanţa a obligat pârâta să stabilească reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) pentru perioada 6 august 1943 – 6 martie 1945 şi să emită o nouă hotărâre în acest sens cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 septembrie 2005. În baza art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit probatoriului administrat, mama reclamantei s-a refugiat la 10 august 1942 din localitatea Haieu, judeţ Bihor, în localitatea Arad, unde a stat până la 1 decembrie 1945, reclamanta născându-se la data de 6 august 1943, în perioada de refugiu a mamei sale.
Instanţa a apreciat că în perioada de refugiu, reclamanta a avut de suportat aceleaşi privaţiuni, astfel încât aceasta se încadrează în situaţia prevăzută de lege fiind îndrituită la acordarea măsurilor reparatorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.P.M.B., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 din acelaşi act normativ, opinând, pe de o parte, că reclamanta s-a născut în Arad, aşadar pe raza unui teritoriu aflat sub administraţia românească, iar, pe de altă parte, că de prevederile legii poate beneficia persoana care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, prin strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu, astfel încât copii concepuţi ulterior strămutării, nu pot beneficia de prevederile legii.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă, date fiind condiţiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., astfel încât cererea formulată în acest sens urmează a fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 104 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1703/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1708/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
