ICCJ. Decizia nr. 1930/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1930/2007
Dosar nr. 8280/2/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că:
Prin acţiunea înregistrată la 4 septembrie 2006, reclamanţii G.M., B.M.L., U.L., M.Ş., C.C., S.G.P., T.C.G. şi C.N.A.C. au solicitat anularea dispoziţiilor nr. 303-310 din 17 iulie 2006 emise de S.G.C.S.M., precum şi a deciziilor nr. 63-70 din 19 iulie 2006, nr. 984-987 şi nr. 990-994/ LC din 3 august 2006 emise de P.C.S.M.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în urma concursului organizat în perioada 20-25 aprilie 2005 de instituţia pârâtă au fost încadraţi în funcţii publice pe treapta I de salarizare, dar prin deciziile contestate s-a modificat încadrarea iniţială, prin trecerea în treapta III de salarizare şi imputarea diferenţelor salariale încasate de la data încadrării.
Reclamanţii au susţinut că deciziile emise de pârât sunt nelegale, pentru că Legea nr. 76/2005 nu era aplicabilă concursului la care au participat, nefiind posibilă modificarea condiţiilor de concurs pe parcursul derulării acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2.511 din 24 octombrie 2006, prin care a admis acţiunea, a anulat dispoziţiile 303-310 din 17 iulie 2006 şi nr. 63-70 din 19 iulie 2006 şi deciziile nr. 984-987 şi nr. 990-994/ LC din 3 august 2006, obligând pârâtul să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat nelegalitatea actelor contestate prin care au fost modificate parţial deciziile de încadrare în funcţii publice pe o anumită treaptă de salarizare, având în vedere că acestea au intrat în circuitul civil de la data comunicării şi nu mai era posibilă modificarea lor de către emitent.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanţii au candidat pentru posturi cu treapta I de salarizare, anunţate public la data iniţierii procedurii de ocupare a posturilor şi obligaţiile asumate de autoritatea publică prin lansarea ofertei nu mai pot fi modificate ulterior, prin intrarea în vigoare a unei legi noi. În speţă, s-a considerat că nu era aplicabilă Legea nr. 76/2005, intrată în vigoare după desfăşurarea probei scrise a concursului, pentru că pârâtul nu mai era în termenul de modificare a condiţiilor de organizare a concursului.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul C.S.M., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a înlăturat neîntemeiat aplicarea Legii nr. 76/2005, încălcând principiul constituţional al aplicării imediate a legii noi, dat fiind că aceasta conţine norme procedurale cu aplicabilitate imediată. Recurentul a criticat şi concluzia instanţei de fond că actele de numire cu o anumită treaptă de salarizare nu mai pot fi modificate de emitent, invocând dispoziţiile legale derogatorii de la dreptul comun, respectiv art. 30 alin. (1) şi (4) din OUG nr. 92/2004, art. 73 alin. (1) şi (2) şi art. 72 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999.
Referitor la schimbarea treptelor de salarizare, recurentul a precizat că au fost respectate normele impuse de Legea nr. 76/2005, iar instanţa de fond nu a avut în vedere paguba materială creată instituţiei prin acordarea unor sume încasate necuvenit de către intimaţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
În raportul de audit intern din 29 mai 2006 întocmit de B.A.P.I. din cadrul C.S.M., s-a constatat că, în urma concursului desfăşurat în perioada 20-25 aprilie 2005, intimaţii-reclamanţi au fost numiţi în funcţii publice de execuţie cu nerespectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 76/2005 pentru aprobarea OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.
Conform acestei reglementări, în vigoare de la 21 aprilie 2005, salariile de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2005 o funcţie publică de execuţie, în condiţiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei şi gradului profesional în care sunt numite.
Pe baza acestor prevederi legale şi a concluziilor raportului de audit intern, S.G.C.S.M. a emis dispoziţiile nr. 303-317 din 17 iulie 2006, prin care au fost modificate parţial dispoziţiile de numire a intimaţilor în funcţii publice, în sensul că au fost încadraţi cu treapta 3 de salarizare.
Instanţa de fond a dispus nelegal anularea acestor dispoziţii, prin care drepturile de salarizare ale intimaţilor au fost stabilite în concordanţă cu legea în vigoare la data numirii în funcţie, respectiv la data naşterii raportului de serviciu.
Aplicarea acestei legi în cazul intimaţilor a fost înlăturată cu motivarea că este ulterioară perioadei de organizare şi de desfăşurare a concursului de ocupare a funcţiilor publice, dar instanţa de fond nu a avut în vedere că salarizarea intimaţilor se stabileşte în raport de data la care au fost numiţi şi au dobândit calitatea de funcţionari publici.
Conform art. 4 şi art. 54 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 republicată, raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, care conţine temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, drepturile salariale şi locul de desfăşurare a activităţii.
La data de 16 mai 2005, când au fost numiţi intimaţii în funcţiile publice pentru care au fost declaraţi admişi la concurs, era în vigoare Legea nr. 76/2005, astfel încât salarizarea lor trebuia stabilită la nivelul treptei 3, în conformitate cu noua reglementare.
Pentru considerentele expuse, hotărârea atacată va fi modificată în parte, în sensul că va fi respinsă ca nefondată cererea intimaţilor-reclamanţi de anulare a dispoziţiilor nr. 303-310 din 17 iulie 2006 privind încadrarea lor în treapta 3 de salarizare. De asemenea, va fi respinsă cererea de anulare a deciziilor nr. 984-987 şi 990-994 din 3 august 2006, având în vedere că acestea au fost întocmite în procedura administrativă prealabilă şi nu produc efecte juridice proprii în privinţa carierei şi drepturilor salariale ale intimaţilor.
Înalta Curte va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate cu privire la anularea deciziilor de imputaţie nr. 63-70 emise la 19 iulie 2006 şi la cheltuielile de judecată datorate de recurentul-pârât.
Instanţa de fond a constatat corect nelegalitatea deciziilor de imputaţie, prin care intimaţii-reclamanţi au fost obligaţi să restituie diferenţele de drepturi salariale aferente treptei 1 de salarizare pentru perioada 16 mai 2005 - 30 iunie 2006.
În perioada respectivă, intimaţii au exercitat atribuţiile specifice postului în care au fost numiţi şi drepturile salariale încasate reprezintă contraprestaţia muncii depuse.
Restituirea sumelor astfel încasate nu poate fi dispusă în condiţiile în care nu a existat o culpă a intimaţilor în stabilirea nivelului lor de salarizare şi nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii lor materiale.
Deciziile de imputaţie sunt nelegale şi pentru faptul că s-a dispus restituirea diferenţelor salariale în perioada 16 mai 2005-30 iunie 2006, fără a se avea în vedere că Legea nr. 76/2005 a reglementat numai nivelul de salarizare pentru funcţionarii publici numiţi în anul 2005, fără a modifica funcţiile publice în care au fost numiţi intimaţii şi fără a dispune cu privire la salarizarea ulterioară a acestora, după anul în care au fost încadraţi.
În consecinţă, prezentul recurs va fi admis şi hotărârea pronunţată de instanţa de fond va fi modificată parţial, în sensul că vor fi respinse cererile de anulare a dispoziţiilor nr. 303-310 din 17 iulie 2006 şi a deciziilor nr. 948 -987 şi 990-994 din 3 august 2006, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S.M., împotriva sentinţei civile nr. 2511 din 24 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea privind anularea dispoziţiilor nr. 303-310 din 17 iulie 2006 precum şi cererea de anulare a deciziilor nr. 948-987 şi 990-994 din 3 august 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1927/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1931/2007. Contencios. Sancţiune pentru... → |
|---|
