ICCJ. Decizia nr. 2046/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2046/2007
Dosar nr. 3512/2/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 decembrie 2005, reclamantul S.N.P.V.P.L.B. a solicitat obligarea pârâtei A.N.V. la plata diferenţei între sumele ce ar fi trebuit acordate potrivit gradelor profesionale stabilite la data de 15 iulie 2003, potrivit reîncadrării dispuse de Legea nr. 161/2003 şi sumele efectiv plătite, precum şi obligarea pârâtei să opereze în statele de funcţii şi de personal şi în carnetele de muncă salariile corespunzătoare gradelor profesionale stabilite la data de 15 iulie 2003, conform Legii nr. 161/2003.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, de la data de 1 aprilie 2004, funcţionarilor publici din cadrul autorităţii vamale nu li s-au acordat salariile corespunzătoare funcţiilor şi gradelor profesionale stabilite prin reîncadrarea efectuată în baza Legii nr. 161/2003, lipsind astfel de obiect noua încadrare dispusă prin lege.
La data de 19 octombrie 2006, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 856 din 16 mai 2005 prin care vicepreşedintele A.N.V. a împuternicit directorul D.J.U.Î.C. să reprezinte interesele A.N.V. în faţa organelor cu atribuţii jurisdicţionale. Reclamantul a susţinut că acest ordin a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 6 din HG nr. 165/2005.
Prin încheierea pronunţată în Şedinţa publică din 19 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate, cu motivarea că Ordinul nr. 856/2005 nu are legătură cu soluţionarea cauzei pe fond.
Aceeaşi Instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 3.258 din 30 noiembrie 2006, prin care a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Împotriva Încheierii din 19 octombrie 2006 şi a sentinţei din 30 noiembrie 2006, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor ca nelegale şi netemeinice.
În recursul declarat împotriva încheierii din 19 octombrie 2006, s-a susţinut că Instanţa de Fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât Ordinul nr. 856/2005 are legătură cu fondul cauzei şi era necesară soluţionarea excepţiei de nelegalitate, invocată în raport de prevederile art. 5 şi art. 6 din HG nr. 165/2005.
Soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă a fost criticată în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi s-a arătat că Instanţa de Fond a aplicat greşit prevederile Legii nr. 554/2004.
Sub aspectul competenţei materiale, recurentul a susţinut că solicitarea sa de acordare a drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici reprezintă un litigiu de muncă, pentru care nu era competentă să se pronunţe Instanţa de contencios administrativ.
Faţă de obiectul acţiunii, s-a precizat că nu erau aplicabile normele speciale din materia contenciosului administrativ şi nu era obligatorie îndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
Excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 856/2005 emis de vicepreşedintele A.N.V. a fost corect respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că actul administrativ cu caracter individual contestat pe cale incidentă nu are legătură cu fondul pricinii.
Instanţa de Fond a aplicat corect prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, constatând că soluţionarea cauzei nu depinde de legalitatea Ordinului nr. 856/2005, iar recurentul nu a dovedit această primă condiţie de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate.
Acţiunea reclamantului a fost de asemenea corect respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 1 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Necompetenţa materială a Instanţei de contencios administrativ a fost invocată neîntemeiat de recurent faţă de dispoziţiile art. 911 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa Instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor Instanţe.
Recurentul nu a susţinut existenţa unor norme derogatorii de la dreptul comun pentru acţiunea sa, astfel încât hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea normelor de competenţă materială prevăzute în Statutul funcţionarilor publici.
Soluţionând corect litigiul în baza Legii nr. 554/2004, Instanţa de Fond a aplicat şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din această lege, care prevăd obligaţia îndeplinirii procedurii administrative prealabile, ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Această procedură nu a fost îndeplinită şi în consecinţă, s-a procedat corect la respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Faţă de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii şi a sentinţei atacate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P.V.P.L.B. împotriva sentinţei civile nr. 3258 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat împotriva Încheierii din 19 octombrie 2006 pronunţată în aceeaşi cauză, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2047/2007. Contencios → |
|---|
