ICCJ. Decizia nr. 2083/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2083/2007
Dosar nr. 6135/1/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin procesul – verbal din 10 august 2001 încheiat de pârâta D.G.F.P.B. s-a propus pentru rambursare suma de 27.529.405 lei şi s-a respins de la rambursare suma de 1.033.925.025 lei reprezentând 23.083.551 lei T.V.A. de rambursat restituită societăţii prin procesul - verbal din 22 mai 2001 şi 1.010.841.476 lei T.V.A. respins la rambursare întrucât nu se încadrează în condiţiile art. 19 lit. b) din OUG nr. 17/2000. S-a compensat suma de 405.600 lei reprezentând obligaţii bugetare ale reclamantei
Împotriva acestui proces - verbal reclamanta a formulat contestaţie, iar prin Decizia nr. 1793 din 5 noiembrie 2001 emisă de M.F.P. s-a respins contestaţia ca fiind fără obiect pentru suma de 1.054.874.030 lei.
Împotriva Deciziei nr. 1793/2001 reclamanta a formulat acţiunea în contencios administrativ, iar prin sentinţa civilă nr. 7/2002 s-a admis acţiunea şi s-a trimis cauza pentru a judeca în fond contestaţia formulată împotriva procesului –verbal din 10 august 2001 sentinţa devenind irevocabilă prin Decizia nr. 1443/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 107 din 8 iunie 2005 pârâtul M.F.P. a respins ca nefondată contestaţia formulată împotriva procesului - verbal din 10 august 2001 privind suma de 1.004.261.071 lei şi ca fiind fără obiect pentru suma de 50.612.959 lei. S-a reţinut că pentru suma de 1.004.261.071 lei reclamanta nu are dreptul de rambursare nefiind realizate condiţiile prevăzute de art. 19 din OUG nr. 17/2000 şi art. 10 din HG nr. 401/2000, şi că terenul este proprietatea persoanei fizice care urmează să primească o parte din construcţie şi astfel nu se poate delimita cât din dreptul de deducere a T.V.A. este aferent investiţiei în curs şi cât a persoanei fizice, precum şi că actul adiţional nu poate produce efecte retroactive.
În ceea ce priveşte suma de 50.612.959 lei aceasta a fost admisă la rambursare prin procese - verbale anterioare.
Prin cererea înregistrată sub nr. 4175 din 12 iulie 2005 reclamanta SC C.P.I. SRL în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. şi D.G.F.P.B. a solicitat anularea Deciziei nr. 107 din 8 iunie 2005 şi obligarea pârâtei D.G.F.P.B. să îi ramburseze suma de 1.061.454.432 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că se încadrează în categoria persoanelor juridice prevăzute de art. 18 din OUG nr. 17/2000 având obiect de activitate construcţia de clădiri şi pentru realizarea acesteia a achiziţionat terenurile pentru care a fost solicitată rambursarea de T.V.A. De asemenea, a precizat că a făcut dovada cu facturi a sumei achitată cu titlu de TVA, investiţia nefiind realizată în totalitate, urmând ca la finalizarea investiţiei să se stabilească dacă persoanele fizice au un drept de proprietate asupra unei părţi din clădire. S-a arătat că autorizaţia de construcţie, alături de contractul de asociere şi procesul –verbal de recepţie vor constitui titlu de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.P.I. SRL, a anulat în tot Decizia nr. 107 din 8 iunie 2005 a M.F.P. – A.N.A.F. şi în parte procesul – verbal din 10 august 2001 întocmit de D.G.F.P.B. numai cu privire la cuantumul sumei de rambursat.
Ca urmare pârâta a fost obligată să ramburseze reclamantei suma de 1.004.261.074 lei reprezentând T.V.A. fiind menţinute celelalte dispoziţii ale procesului - verbal. Cererea de reactualizare a fost respinsă, pârâtele fiind obligate să plătească reclamantei suma de 804,30 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că.
Între SC C.P.I. SRL Bacău şi T.C. s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune potrivit căruia reclamanta urma să construiască o clădire pe terenul proprietate în indiviziune a lui T.C. şi T.S.I. Aşa cum rezultă din actul constitutiv al reclamantei, aceasta avea ca obiect de activitate atât lucrări de construcţii cât şi închirierea bunurilor imobile proprietatea sa.
Potrivit contractului de asociere, reclamanta devenea, cu excepţia a trei apartamente, 6 garaje şi 8 boxe, după finalizarea construcţiei, proprietara clădirii care putea fi vândută ori închiriată, veniturile urmând a fi împărţite între asociaţi. Iniţial autorizaţia de construcţie a fost emisă pe numele proprietarilor terenului în 1997 însă pentru aceeaşi construcţie s-a emis autorizaţia din 12 aprilie 2001 pe numele persoanelor fizice cât şi al reclamantei.
Construcţia edificată de reclamantă pe terenul persoanei fizice este proprietatea sa şi este destinată realizării nevoilor societăţii şi astfel este satisfăcută exigenţa dispoziţiilor legale cuprinse în art. 19 lit. b) din OUG nr. 17/2000.
Prin contractul de asociere, părţile au convenit ca un număr de apartamente, boxe şi garaje să treacă, după finalizarea investiţiei, în proprietatea proprietarului terenului, însă, este de esenţa asocierii în participaţiune ca părţile să îşi asume beneficiile şi pierderile rezultate din contract (art. 251, art. 253 C. com.) aspect reţinut implicit chiar şi de pârâte atât timp cât nu au contestat niciodată natura contractului încheiat de părţi.
Aşa fiind, în considerarea asocierii în participaţiune, părţile au stabilit prin natură beneficiul proprietarului terenului, cuantificarea acestuia, desocotirea părţilor urmând a se realiza, aşa cum au reţinut şi pârâtele, la finalizarea construcţiei, caz în care operaţiunea urmează a fi supusă reglementărilor incidente în cauză.
În consecinţă, reţine Instanţa de Fond, reclamanta şi-a dovedit dreptul său de a beneficia de rambursarea T.V.A. în cuantum de 1.004.261.074 lei aferentă investiţiei pentru construcţia imobilului în discuţie, cuantumul sumei nefiind pus în discuţie ci doar îndeplinirea condiţiilor legale pentru obţinerea rambursării acesteia. Din procesul - verbal a rezultat că din suma acceptată la rambursat au fost compensate integral celelalte obligaţii fiscale ale reclamantei şi în consecinţă Instanţa a dispus rambursarea sumei de 1.004.261.074 lei.
În privinţa solicitării de actualizare a sumei aceasta s-a apreciat a nu fi fondată, întrucât potrivit art. 1088 C. civ. pentru obligaţiile având ca obiect o sumă de bani, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, or, reclamanta nu a formulat o asemenea cerere.
În termen legal, împotriva sus - amintitei sentinţe au declarat recurs atât pârâţii D.G.F.P.B. şi M.F.P. – A.N.A.F., cât şi reclamanta SC C.P.I. SRL Bacău.
Cererea de recurs formulată de cei doi pârâţi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că în condiţiile în care nu a fost precizată valoarea totală a investiţiei şi nu s-a făcut nici un fel de delimitare între bunul proprietatea societăţii comerciale şi bunul proprietatea persoanelor fizice în vederea determinării dreptului de deducere a T.V.A. apare ca nelegală invocarea de către Instanţa de Fond a dispoziţiilor art. 492 şi art. 969 C. civ. întrucât dreptul de rambursare a T.V.A. nu s-a analizat nici din punctul de vedere al proprietarului construcţiei şi nici din punctul de vedere al efectelor produse de contractul de asociere în participaţiune.
Critica adusă de recurenta - reclamantă, al cărei temei a fost precizat ca fiind art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a vizat punctual soluţia de respingere a cererii privind actualizarea sumei de rambursat, care în opinia sa este pe deplin justificată de deprecierea creanţei sale prin inflaţie şi instabilitate monetară şi care priveşte dreptul său la o reparaţie integrală.
Examinând cauza, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine:
Instanţa fondului a dat o corectă şi legală dezlegare cererii principale a reclamantei privind rambursarea T.V.A., însă nu şi cererii de actualizare a acestei sume.
Suma reprezentând T.V.A. (respectiv 1.004.261.074 lei) vizează perioada martie – 1 iunie 2001 şi este aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate în vederea realizării unui imobil situat în Bucureşti.
Aşa cum rezultă din probele administrare şi cum corect a reţinut Instanţa, pentru realizarea imobilului menţionat s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune în baza căruia societatea reclamantă, al cărei obiect de activitate constă în lucrări de construcţii şi închirierea bunurilor imobile proprietatea sa, urma să construiască o clădire pe terenul proprietate în indiviziune al unor persoane fizice.
În baza acestui contract reclamanta devenea proprietatea clădirii ce putea fi vândută sau închiriată, cu excepţia a trei apartamente, şase garaje şi opt boxe, iar veniturile urmau a fi împărţite între asociaţi.
Având în vedere că societatea reclamantă are ca obiect de activitate construcţia de clădiri pentru realizarea cărora a achiziţionat bunurile pentru care a solicitat rambursarea T.V.A., că aceasta a dovedit achitarea contravalorii facturilor pentru care s-a cerut rambursarea T.V.A. în mod întemeiat Instanţa fondului a reţinut că imobilul edificat de SC C.P.I. SRL Bacău este proprietatea sa şi este destinat realizării nevoilor societăţii, astfel că este satisfăcută exigenţa dispoziţiilor art. 19 lit. b) din OUG nr. 17/2000.
Corect s-a reţinut, de asemenea, că desocotirea părţilor contractante se va realiza la finalizarea construcţiei, aspect necontestat de pârâte, urmând ca operaţiunea să fie supusă reglementărilor fiscale incidente.
În acest context, aspectele invocate de recurentele - pârâte şi legate de comunicarea valorii totale a investiţiei şi de valoarea construcţiei pentru care recurenta - reclamantă devine proprietar deplin nu au nevoie de alte lămuriri, clauzele contractului de asociere în participaţiune fiind clare.
Ca urmare, este justificată cererea de rambursare a sumei de 1.004.261.074 lei reprezentând T.V.A. către recurenta - reclamantă.
În privinţa cererii de actualizare a acestei sume în raport de indicele de inflaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că se impune admiterea ei, pentru considerentele strict legate de necesitatea şi totodată obligativitatea unei reparaţii adecvate şi integrale a prejudiciului suferit de creditor prin neexecutarea la timp a obligaţiei organelor fiscale.
Atât doctrina şi jurisprudenţa naţională, cât şi cea a C.E.D.O. în aplicarea art. 41 din C.E.D.O. se evidenţiază necesitatea acordării unei satisfacţii echitabile celui vătămat într-un drept al său.
În speţă, recurenta - reclamantă a fost vătămată în dreptul său recunoscut de lege privind rambursarea T.V.A. începând cu momentul respingerii cererii sale în acest sens (procesul - verbal încheiat de D.G.F.P.B. la 10 august 2001).
Fiind vorba de lipsa de folosinţă a unei sume de bani, o reparaţie integrală a prejudiciului suportat nu se poate realiza decât prin reactualizarea conform indicelui de inflaţie, aşa cum s-a solicitat.
Pentru toate cele expuse, şi pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de recurenţii M.F.P. – A.N.A.F. şi D.G.F.P.B. ca nefondat şi se va admite recursul declarat de reclamantă.
Ca urmare, sentinţa recurată va fi modificată în parte în sensul că se va admite şi cererea de actualizare a sumei de 1.004.261.074 lei pe perioada 10 august 2001 şi până la data rambursării efective a acestei sume către recurenta - reclamantă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., în limitele dovezilor depuse de recurenta - reclamantă privind plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P.B. în nume propriu şi în numele M.F.P. – A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 36 din 13 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Admite recursul declarat de SC C.P.I. SRL Bacău împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că admite cererea de actualizare a sumei de 1.004.261.074 lei pe perioada 10 august 2001 şi până la data plăţii.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă recurenta - pârâtă D.G.F.P. la plata sumei de 20,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată către SC C.P.I. SRL Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2088/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
