ICCJ. Decizia nr. 2090/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2090/2007
Dosar nr. 8261/2/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 septembrie 2006, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată M.E.C., A.N.R.G.N. şi A.N.R.M. solicitând în contradictoriu cu acestea suspendarea executării Ordinului comun nr. 102136 din 25 mai 2006 privind valorificarea cantităţilor de gaze naturale pe piaţa internă şi măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în contenciosul administrativ prin care s-a cerut anularea acestui ordin şi care face obiectul Dosarului nr. 8073/2/2006.
În motivarea cererii s-a arătat că ordinul contestat a limitat dreptul SC P. SA de a dispune de producţia internă de gaze naturale, drept care permitea acestuia să folosească o parte din această producţie pentru necesarul de consum propriu şi după punerea la dispoziţie a pieţei interne a anumitor cantităţi de gaze naturale, destinate furnizării în amestec către consumatori, SC P. SA putea dispune liber de restul producţiei proprii de gaze naturale inclusiv prin furnizarea acestuia la export.
S-a mai arătat că adoptarea ordinului s-a făcut cu nerespectarea Legii nr. 52/2003 privind dreptul de a fi informat cu privire la proiectul actului normativ şi de a formula propuneri sau observaţii care să fie luate în considerare la definitivarea proiectului, iar paguba iminentă în dauna activităţii SC P. SA este aceea de a importa gaze naturale inclusiv pentru consumul propriu şi obligaţia de a încheia contracte anuale ferme cu furnizorii de gaze naturale din import.
Prin sentinţa nr. 2048 din 28 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC P.SA.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin Ordinul comun nr. 102136/2006 s-au stabilit măsuri privind valorificarea cantităţilor de gaze naturale pe piaţa internă şi măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale având ca scop asigurarea caracterului nediscriminatoriu prin stabilirea şi alocarea lunară a cotelor procentuale cantitative de gaze naturale, aferente amestecului de gaze naturale din producţia internă şi din import.
Cererea de suspendare a fost analizată în raport de cerinţele prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi astfel, s-a constatat a nu fi îndeplinite nici condiţia existenţei cazului justificat şi nici cea a pagubei iminente.
Sub aspectul prejudiciului iminent, Instanţa a reţinut că aspectele legate de preţurile de vânzare a gazelor naturale nu sunt de natură a justifica cererea de suspendare şi că, de altfel, în acest sens sunt şi prevederile Recomandării nr. R (89) 8 a C.M. al C.E., invocată şi de reclamantă.
În ceea ce priveşte cazul justificat, motivele invocate de reclamantă vizează legalitatea ordinului contestat, analiză pe care nu o poate face Instanţa în litigiul ce priveşte cererea de suspendare, actul administrativ contestat bucurându-se de prezumţia de legalitate.
În termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 împotriva sus amintitei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC P. SA.
Motivele exercitării acestei căi de atac au fost depuse în termenul legal de 5 zile calculat însă de la momentul comunicării sentinţei recurate, în acord cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ şi cu dispoziţiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., dându-se astfel expresie dreptului la un proces echitabil consfinţit prin art. 6 din C.E.D.O. amendată prin Protocolul nr. 11.
Recurenta a subliniat că sentinţa pronunţată la Curtea de Apel Bucureşti este nelegală deoarece în pofida dovezilor pe care le-a făcut privind existenţa cazului bine justificat şi iminenţa pagubei, ca efecte ale Ordinului nelegal contestat, cererea de suspendare a executării acestui act administrativ nu a fost primită.
Prezumţia de legalitate de care se bucură în principiu un act administrativ a fost răsturnată prin dovedirea îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării fiind o măsură de protecţie provizorie ce poate fi luată împotriva actelor administrative abuzive aşa cum se prevede şi în Recomandarea nr. R (89) 8 a C.M. al C.E.
În opinia recurentei prejudiciul creat prin adoptarea Ordinului comun contestat nu poate fi anulat de faptul că şi alţi producători sunt vizaţi de acest act şi nici nu poate fi acoperit prin majorarea preţului gazelor din producţia internă la consumatorul final, cum greşit se reţine prin considerentele sentinţei în discuţie.
Au depus întâmpinări în sensul menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, intimaţii - pârâţi A.N.R.G.N. şi M.E.C.
M.E.C. a arătat în principal, însă, că recursul este nul în condiţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. deoarece recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs.
Înalta Curte a respins excepţia invocată de M.E.C. având în vedere că în materia contenciosului administrativ, în care hotărârile judecătoreşti nu pot fi atacate cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., Instanţa de control judiciar putând să examineze cauza sub toate aspectele în temeiul art. 3041 din acelaşi cod.
În acest context, examinând cauza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate, recursul urmând să fie respins pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul acţiunii formulate de SC P. SA a vizat suspendarea executării Ordinului comun M.E.C., A.N.R.G.N. şi A.N.R.M. nr. 102136 din 25 mai 2006 privind valorificarea cantităţilor de gaze naturale pe piaţa internă şi măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale, temeiul acestei acţiunii fiind art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În dezlegarea cererii cu care a fost investită Instanţa fondului a procedat corect prin raportarea la cele două condiţii impuse de art. 14 din acelaşi act normativ spre a fi îndeplinite cumulativ, anume existenţa unui caz bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente. Rezultă fără echivoc că suspendarea executării nu se poate dispune decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, reprezentând o excepţie de la regula executării din oficiu a actelor administrative.
Argumentele aduse prin cererea de chemare în judecată (reluate şi prin cererea de recurs) şi probatoriul administrat au fost analizate prin prisma prevederilor legale incidente amintite deja, constatându-se în mod corect că în speţă nu poate opera suspendarea executării actului administrativ.
Aprecierile recurentei - reclamante asupra nelegalităţii Ordinului comun contestat, a cărui anulare s-a cerut printr-o acţiune separată, nu se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Acceptarea unui asemenea raţionament nu este posibilă întrucât ar fi echivalat cu o prejudecare a fondului care priveşte examinarea legalităţii, or, această examinare excede cadrului procesual de faţă.
Nici cea de-a doua cerinţă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privitoare la iminenţa producerii unui prejudiciu nu a fost îndeplinită în speţă.
Recurenta a mai arătat că va fi obligată, urmare Ordinului contestat, să importe gaz natural pentru consum propriu şi, totodată, în calitate de producător intern să vândă gazele naturale la preţuri de cel puţin două ori mai mici decât companiile care importă acel produs.
Astfel de măsuri vizează şi pe alţi producători, consumatori de gaze naturale, urmărindu-se întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale, iar pe de altă parte s-a operat o majorare cu circa 25% a preţurilor finale reglementate aferente trimestrului IV al anului 2006 pentru fiecare categorie de consumatori ai reclamantei care au fost calculate de A.N.R.G.N. prin emiterea Ordinului nr. 1031/2006, publicat în M. Of. nr. 783 din 15 septembrie 2006, Partea I.
În aceste condiţii, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că există o diferenţă între situaţia prezentată de SC P. SA ca fiind un prejudiciu iminent şi realitatea preţurilor consumatorilor racordaţi la SC P. SA, ceea ce înseamnă vânzarea gazelor naturale în calitate de producător intern la preţuri rezonabile.
Înscrisurile depuse la dosarul de fond (o estimare a prejudiciului pretins de reclamantă şi un document cu caracter general elaborat de A.N.R.G.N.) nu reprezintă dovezi ale unei pagube iminente în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi al prevederilor cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 a C.M. al C.E. către statele membre privind protecţia judiciară provizorie în materie de contencios administrativ.
De altfel în art. 14 din Legea naţională nr. 554/2004 se regăseşte ceea ce în recomandarea nr. R (89) 8 se stabileşte cu valoare de principiu şi anume că: „măsurile de protecţie provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, şi sub condiţia existenţei unui caz bine justificat, împotriva validităţii actului respectiv".
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2048 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2088/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2091/2007. Contencios → |
|---|
