ICCJ. Decizia nr. 2094/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2094/2007
Dosar nr. 1294/32/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 200 din 21 decembrie 2006 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.L.C.A., a anulat procesul - verbal de control din 13 iunie 2006 înregistrat la M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P. şi Decizia nr. 13898 din 8 august 2006 emisă de M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P., a exonerat reclamantul C.L.C.A. de plata sumei de 11.763 RON.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că între Agenţia S.A.P.A.R.D. şi C.L.C.A. s-a încheiat contractul cadru din 15 aprilie 2003 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală, valoarea contractului fiind estimată la 36.229.566.512 lei, cu durata de execuţie la 30 septembrie 2004.
Realizarea proiectului de infrastructură rurală finanţat prin programul S.A.P.A.R.D. s-a făcut prin încheiere de către beneficiarul sprijinului financiar nerambursabil a unor contracte de achiziţii publice printre care şi contractul de servicii încheiat între C.L.C.A. în calitate de autoritate contractantă şi subinginer R.D. în calitate de contractant având ca obiect dirigenţie de şantier în perioada implementării proiectului pentru obiectivul consolidare refacere podeţe şi amenajare drum comunal, valoarea contractului fiind de 117.630.000 lei.
În aprilie 2005 Curtea de Conturi a întocmit un raport de audit privind modul de utilizare a fondurilor derulate, astfel că prin procesul - verbal din 13 iunie 2006 s-a constatat:
- decontarea unor sume ce reprezintă cheltuieli pentru dirigenţie de şantier, cheltuieli neeligibile deoarece dirigintele de şantier, D.R. lucrează la R., care este considerată administraţie publică;
- încălcarea art. 9 alin. (3) din Manualul de achiziţii publice, condiţii generale pentru contractele de servicii care prevăd: „funcţionarii sau alte persoane din administraţia publică a ţării beneficiare, indiferent de situaţia lor administrativă, nu vor fi angajaţi ca experţi în contracte finanţate de C.E. în ţara beneficiară", stabilindu-se o creanţă de 11.763 RON (valoarea contractului de prestări servicii) deşi în raportul C.C., ea figura cu suma decontată doar 4262,58 RON.
Împotriva acestui proces - verbal a formulat contestaţia C.L.A., contestaţia fiind respinsă prin Decizia 13898 din 8 august 2006, reţinându-se în esenţă situaţia de fapt expusă în procesul - verbal de control, înlăturându-se apărarea contestatoarei potrivit căreia R. nu ar fi administraţie publică.
Problema în discuţie a fost aceea dacă încălcarea art. art. 9 alin. (3) din Manualul de achiziţie publică, care face parte integrantă din contract, în forma în care era în vigoare în 2003, constituie o neregularitate care duce la concluzia unei decontări nejustificate şi restituirea finanţării, iar la art. 17 din contract s-a prevăzut că prin neregularitate se înţelege orice încălcare a prevederilor contractului şi a Acordului multinaţional de finanţare ratificat prin Legea nr. 316/2001.
A reţinut Instanţa de Fond, că atâta timp cât art. art. 9 alin. (3) foloseşte sintagma „de regulă" dispoziţia nu apare ca imperativă cum apar celelalte obligaţii din contract (art. 3 din contract, art. 7 şi art. 8 din Manualul anexă). Nefiind o dispoziţie imperativă angajarea, prin excepţie de la regula generală a unui expert ce lucrează în administraţia publică (deşi iniţial a fost avizat tocmai datorită interpretării noţiunii de administraţie publică a R.) nu atrage o sancţiune atât de gravă cum este obligaţia de a restitui sumele pentru plata dirigintelui de şantier.
Aşadar, neregularitatea nu se rezumă la orice încălcare a prevederilor acordului ci este necesar ca încălcarea să aibă ca efect prejudicierea comunităţii sau a unui proiect nejustificat de cheltuieli.
Or, în cauză nici o probă nu conturează o astfel de prejudiciere, cum ar fi neexecutarea lucrării, folosirea finanţării în alte scopuri, fraude sau lucrări necorespunzătoare, nici faptul că dirigintele de şantier ar fi încălcat sau nu ar fi executat contractul încheiat cu autoritatea contractantă. Scopul încheierii Acordului multinaţional a fost acordarea ajutoarelor financiare nerambursabile în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultori şi dezvoltare rurală, însă interpretarea riguroasă, restrictivă a dispoziţiilor contractului de către pârâtă nu este în acord cu acest scop.
În termenul legal, împotriva sus - menţionatei sentinţe a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat că soluţia Instanţei de Fond este rezultatul interpretării greşite a dispoziţiilor legale, punctând următoarele aspecte:
- a fost ignorată calitatea de angajată a R. a expertei R.D. şi faptul că această regie face parte din administraţia publică întrucât funcţionează sub autoritatea M.A.P.A.M.;
- greşita calificare dată normei cuprinsă în art. art. 9 alin. (3) din manualul de achiziţii ca fiind o normă dispozitivă, în realitate aceasta având caracter imperativ; o astfel de concluzie se desprinde clar din interpretarea sistematică a tuturor normelor incidente finanţării unui proiect prin Programul S.A.P.A.R.D., excepţiile fiind permise însă numai după notificarea conflictului de interese şi solicitarea expresă, motivată, a exceptării în conformitate cu art. 4 din Anexa I (Prevederi generale);
- greşita apreciere că fapta constatată de Agenţia S.A.P.A.R.D. nu poate fi calificată ca neregularitate care să atragă o sancţiune gravă cum este aceea a obligaţiei de a restitui sumele pentru finanţarea proiectării;
- greşita apreciere a neaplicării în cauză a dispoziţiilor OG nr. 79/2003, prioritar fiind în opinia recurentei scopul de a se da eficacitate normei juridice.
Intimatul - reclamant C.L.C.A. a formulat întâmpinare în cauză, solicitând menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 316/2001 prin care s-a aprobat Acordul multinaţional de finanţare între Guvernul României şi C.C.E.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurentă, dar şi în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei recurate, Instanţa fondului a făcut o analiză atentă a cererii formulate de reclamantul C.L.C.A. prin raportarea la normele legale incidente şi la probatoriul administrat.
Între Agenţia S.A.P.A.R.D. (în prezent A.P.D.R.P.) şi C.L.C.A. s-a încheiat contractul cadrul din 15 aprilie 2003 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală, cu durata de execuţie la 30 septembrie 2004 valoarea contractului fiind estimată la 36.229.566.512 lei.
Potrivit art. 6 din contract parte integrantă a acestuia este şi manualul de proceduri pentru achiziţii publice de servicii, bunuri, lucrări.
Între contractele de achiziţii publice destinate realizării proiectului de infrastructură rurală finanţat prin Programul S.A.P.A.R.D. se află şi contractul de servicii pentru obiectivul „consolidare refacere podeţe şi amenajare drum comunal". Acest contract, a cărui valoare era de 117.630.000 lei, a fost încheiat între C.L.C.A. şi subinginer R.D.
Instanţa fondului a reţinut în mod corect că deşi contractantul R.D. nu este funcţionar public în sensul Legii nr. 188/199, aceasta era angajată ca subinginer la R. care funcţionează sub autoritatea M.A.P.D.R.
Preocuparea principală a Judecătorului fondului a constat în analiza temeiurilor procesului - verbal de control din 13 iunie 2006 şi ale Deciziei nr. 13898 din 8 august 2006 prin care s-a respins contestaţia formulată de C.L. împotriva actului de control.
Ambele acte administrative au reţinut ca neregularitate încălcarea art. 9 pct. 9.3 din Manualul de achiziţii în vigoare la data controlului, respectiv anul 2006: „ca regulă generală funcţionarii sau alte persoane din administraţia publică a ţării beneficiare, indiferent de situaţia lor administrativă nu vor fi angajaţi ca experţi în contractele finanţate de Comunitatea Europeană în ţara beneficiară".
Invocând principiul neretroactivităţii legii în timp, Instanţa a constatat în mod corect că incidente în cauză sunt dispoziţiile art. art. 9 alin. (3) din Manualul de achiziţii în forma în vigoare la data încheierii contractului de finanţare, respectiv anul 2003, în care se regăseşte sintagma „de regulă" şi nu cea „ca regulă generală".
Prin prisma art. 17 din Contract în care se prevede că prin „neregularitate" se înţelege orice încălcare a prevederilor contractului şi a Acordului multinaţional de finanţare ratificat prin Legea nr. 316/2001 a fost important de stabilit dacă, încălcarea art. art. 9 alin. (3) din Manualul de achiziţii constituie o „neregularitate" de natură a duce la concluzia unei decontări nejustificate şi restituirea finanţării.
Potrivit pct. 5 lit. a), pct. 13 lit. b) din secţiunea F a Acordului multinaţional ratificat prin Legea nr. 316/2001: „neregularitate înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic (vezi pct. 6), care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunităţii sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială".
Din probatoriul administrat nu a rezultat existenţa unei prejudicieri, cum ar fi neexercitarea lucrării, folosirea finanţării în alte scopuri, fraude sau lucrări necorespunzătoare ori încălcarea sau neexecutarea de către dirigintele de şantier R.D.
O altă interpretare decât cea dată de Instanţa fondului ar contraveni scopului pentru care a fost încheiat Acordul multinaţional.
De asemenea pentru argumente legate de neretroactivitatea legii, în mod corect s-a stabilit şi neincidenţa în cauză a OG nr. 79/2003 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, deci ulterior datei la care a fost încheiat Contractul cadru de finanţare şi datei la care s-a încheiat contractul cu subinginer R.D.
În contextul prezentat, actele administrative contestate au fost în mod corect anulate cu consecinţa exonerării intimatului - reclamant de plata sumei de 11.763 lei.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.D.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 21 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2098/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
