ICCJ. Decizia nr. 2088/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2088/2007
Dosar nr. 6873/2/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2837 din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 383 din 20 iunie 2006 emisă de pârâtă şi implicit exonerarea acesteia de plata sumei de 5000 RON aplicată cu titlu de amendă contravenţională pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi a prevederilor art. 42 alin. (1) şi alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
S-a arătat, în considerentele sentinţei sus menţionate, că măsura dispusă de pârât este legală şi temeinică, întrucât reclamanta a fost somată public aplicării amenzii, prin Decizia nr. 34 din 27 ianuarie 2006, iar sancţiunea a fost corect aplicată radiodifuzorului SC O.T. SRL Bucureşti care este o persoană juridică aflată în raporturi juridice cu C.N.A., în calitate de deţinător a licenţei audiovizuale.
Cât priveşte temeinicia deciziei atacate, s-a arătat că rezultă în mod evident din raportul de monitorizare ataşat la dosar că reclamanta a încălcat obligaţia legală de a asigura o informare obiectivă a publicului, în condiţiile în care realizatorul nu a pus în vedere invitaţilor emisiunii să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice probele care susţineau acuzaţiile de natură penală sau morală la adresa persoanelor publice despre care au fost purtate discuţii.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel a formulat recurs în termenul legal reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
S-a precizat, prin motivele de recurs, că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât nu s-a făcut dovada unor încălcări a obligaţiilor legale de către realizatorul emisiunii, nu s-a încălcat dreptul la proprie imagine şi nici nu s-au prezentat în cadrul emisiunii informaţii neadevărate.
Pe de altă parte, s-a învederat că Instanţa de Fond a reţinut în mod greşit împrejurarea că s-a emis anterior sancţionării o somaţie publică către reclamantă, în realitate somaţia adresată prin Decizia nr. 34 din 17 ianuarie 2006 fiind emisă pentru fapte diferite care nu au nici o legătură cu pretinsele acuzaţii din emisiunea sancţionată prin Decizia nr. 383 din 20 iunie 2006.
Emiterea sancţiunii pentru nerespectarea „reglementărilor în domeniul audiovizualului privind asigurarea informării corecte şi a dreptului la propria imagine", cum se exprimă în mod generic pârâtul, nu poate suplini cerinţa de somare a radiodifuzorului, deoarece legea prevede în mod expres că somaţia trebuie să conţină condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.
C.N.A. era obligat, s-a precizat, în situaţia în care aprecia că au fost încălcate dispoziţiile cuprinse în Legea audiovizualului şi în Decizia normativă nr. 187/2006, să emită în primă fază o somaţie cuprinzând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate şi doar în situaţia în care radiodifuzorul nu intră în legalitate în condiţiile stabilite prin somaţie sau încălca din nou aceste prevederi ar fi putut aplica o amendă contravenţională de la 2.500 la 25.000 RON.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, constituie contravenţie nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor legii în discuţie, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.
În cazurile prevăzute la alin. (1), legea stabileşte, prin art. 91 alin. (2) că, Consiliul sau, după caz, M.C.T.I. va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.
În cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în condiţiile stabilite prin somaţie sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică, potrivit prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, o amendă contravenţională de la 2500 RON la 25.000RON.
În raport de aceste dispoziţii legale, în special de prevederile art. 91 alin. (3) teza 2 din legea audiovizualului, se reţine că Decizia atacată de reclamantă este legal emisă de C.N.A., nefiind obligatorie somarea prealabilă, reclamanta încălcând anterior, în mai multe rânduri, deşi a fost somată public prin Deciziile nr. 34 din 17 ianuarie 2006 şi nr. 320 din 30 mai 2006, prevederi din lege sau din deciziile cu caracter normativ ale Consiliului, fiind de altfel sancţionată pentru încălcarea aceloraşi dispoziţii privitoare la protecţia demnităţii umane şi la informarea corectă prin Deciziile C.N.A. nr. 344 din 08 iunie 2006 şi nr. 364 din 13 iunie 2006.
Este neîntemeiat şi motivul de recurs ce se referă la aplicarea greşită a legii de Instanţa de Fond, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada unor încălcări a obligaţiilor legale de către realizatorul emisiunii, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia contestată, cu nr. 383 din 20 iunie 2006 a C.N.A., care a fost emisă în urma analizării raportului de monitorizare întocmit de direcţia de specialitate, s-a reţinut că postul de televiziune O.T.V. a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cu care toţi radiodifuzorii au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor, precum şi prevederile art. 42 alin. (1) şi alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cu care orice persoană are dreptul la propria imagine (alin. (1)) şi care dispun că în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau compartimente ilegale sau imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere, dacă acuzaţiile sunt aduse de radiodifuzor, acestea trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars (alin. (2)).
Contrar susţinerilor recurentei - reclamante, s-a stabilit în mod cert faptul că în emisiunea D.D.D. difuzată în ziua de 13 iunie 2006, au fost preluate din presă, comentate şi prezentate de realizatorul emisiunii ca fiind adevărate, informaţii şi acuzaţii de natură morală şi penală la adresa unui politician care nu a fost prezent în emisiune şi căruia nu i s-a solicitat un punct de vedere în legătură cu subiectul dezbătut, fiind încălcat astfel dreptul la propria imagine protejat de dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi alin (2) din Codul audiovizualului.
De asemenea, corect s-a reţinut că în cadrul emisiunii D.D.D. din data de 13 iunie 2006 s-au încălcat şi prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, în condiţiile în care realizatorul emisiunii a încheiat emisiunea concluzionând fără echivoc că ceea ce s-a scris în presă în legătură cu subiectul dezbătut se confirmă şi este real, dezinformând prin aceasta publicul telespectator.
Realizatorul emisiunii, prin conduita adoptată, a permis formularea unor acuzaţii nesusţinute cu probe la adresa unor persoane, de către invitaţii emisiunii sau de către persoanele care au intervenit telefonic pe parcursul emisiunii, şi nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a pune în vedere invitaţiilor să probeze afirmaţiile acuzatoare, fapt de natură să prejudicieze demnitatea şi dreptul la imagine al persoanelor la care s-a făcut referire în emisiune.
În raport de cele mai sus arătate, reţinând că motivele de recurs sunt neîndeplinite şi că sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2837 din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2837 din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2083/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2090/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
