ICCJ. Decizia nr. 2098/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2098/2007
Dosar nr. 5048/36/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 806 din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta C.G. prin care, aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.T. din cadrul M.T.C.T., să se dispună suspendarea Deciziei nr. 361 din 7 august 2006, precum şi suspendarea în parte a deciziei de organizare a concursului ce urmează a avea loc la 2 şi 3 noiembrie 2006, motivând că, prin Decizia nr. 361 din 7 august 2006 s-a dispus mutarea temporară a sa la sediul din Bucureşti al A.N.T., în cadrul D.J.A.C., deşi se afla în concediu de boală şi că a fost mutată încă din 8 august 2006, dar înştiinţarea i-a fost comunicată la data de 15 august 2006, iar că măsura a fost luată fără acordul scris al funcţionarului afectat de măsură.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că, susţinerea reclamantei conform căreia măsura a fost dispusă atunci, se afla în incapacitate temporară de muncă nu conduce la concluzia existenţei unui caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsura a fost dispusă la data de 7 august 2006, când reclamanta se afla încă în activitate, constatând că începea să-şi producă efectele începând cu 8 august 2006, dată la care reclamanta a intrat în concediu medical, însă, măsura a fost dispusă la 7 august 2006, iar la aceasta dată autoritatea nu avea cunoştinţă despre starea de boală a reclamantei.
Or, suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o măsură excepţională, ca o garanţie pentru persoana vătămată pentru evitarea eventualelor pagube materiale suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, condiţii pe care recurenta nu le-a îndeplinit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.G., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât Instanţa de Fond a pronunţat-o cu greşita aplicare a Legii nr. 188/1999 şi art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi fără a ţine seama de probatoriile admise şi administrate pe aspectul suspendării actului administrativ în litigiu.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurenta - reclamantă a solicitat suspendarea Deciziei de mutare temporară nr. 361/2006, precizând că la acea dată se afla în incapacitate temporară de muncă.
În drept şi-a fondat cererea pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Textul de lege mai sus invocat prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată se poate adresa Instanţei competente cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ.
Din probele anexate la dosar, rezultă fără posibilitate de tăgadă, că în speţă cum corect a reţinut Instanţa de Fond, nu au fost îndeplinite cerinţele imperative de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Susţinerea recurentei - reclamante că măsura a fost dispusă atunci când ea se afla în incapacitate temporară de muncă, nu conduce Instanţa la concluzia cazului bine justificat, întrucât Decizia în litigiu a fost emisă pe 7 august 2006 cât aceasta era încă în activitate.
De altfel, recurenta nu a probat nici paguba eminentă, pentru că Legea nr. 554/2004 vorbeşte despre un prejudiciu material, viitor şi previzibil, cea ce în speţă nu există conform actului administrativ emis, recurenta îşi menţine funcţia publică, drepturile salariale aferente, cheltuielile de transport.
Corect Curtea de Apel a mai reţinut că mutarea recurentei - reclamante nu conduce la o perturbare a activităţii autorităţii, întrucât acest fapt nu a fost probat.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat de C.G., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei nr. 806 din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2094/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2107/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
