ICCJ. Decizia nr. 2125/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2125/2007
Dosar nr. 16547/1/2006
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 730 din 16 noiembrie 2006, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de I.D., Judecător la Judecătoria Târgu Jiu, având ca obiect promovarea pe loc în funcţia de Judecător la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatelor examenelor de promovare în funcţii de execuţie, desfăşurate în sesiunile mai - iunie 2002 şi mai - iunie 2004.
În motivarea hotărârii susmenţionate, s-au reţinut aspectele arătate în continuare.
Prin cererea formulată, petenta I.D., Judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a solicitat promovarea pe loc în funcţia de Judecător la Tribunalul Gorj, în baza rezultatelor obţinute la examenele de promovare în funcţii de execuţie vacante, desfăşurate în cursul anului 2002 şi, respectiv, 2004.
În motivarea cererii sale, petenta a arătat că a participat la examenul de promovare în funcţii de execuţie vacante, desfăşurat în cursul anului 2002, obţinând media 8,37 şi la examenul de promovare în funcţii de execuţie vacante, desfăşurat în cursul anului 2004, obţinând media 8,96, însă nu a fost promovată întrucât nu s-a încadrat în numărul de posturi vacante stabilite pentru respectivul concurs.
Soluţionând cererea în discuţie, Plenul a reţinut următoarele.
Doamna Judecător I.D. a participat la examenul de promovare în funcţii de execuţie vacante la Instanţele superioare, desfăşurat în sesiunea mai - iunie 2002, pentru Tribunalul Gorj, Instanţă pentru care au fost anunţate 2 posturi vacante.
Potrivit rezultatelor finale ale examenului, doamna Judecător a obţinut media 8,73, clasându-se pe locul 3.
De asemenea, doamna I.D. a participat la examenul de promovare în funcţii de execuţie vacante la Instanţele superioare, desfăşurat în sesiunea mai - iunie 2004, pentru Tribunalul Gorj, Instanţă pentru care a fost anunţat 1 post vacant.
Potrivit rezultatelor finale ale examenului, doamna judecător a obţinut media 8,96, clasându-se pe locul 4.
Normele juridice aplicabile examenelor de promovare în funcţii de execuţie vacante, desfăşurate în sesiunea mai - iunie 2002 şi mai - iunie 2004 erau dispoziţiile Legii nr. 92/l992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examenului în vederea promovării într-o funcţie de execuţie vacantă sau pe loc la Instanţe şi Parchetele de pe lângă acestea.
Promovarea Judecătorilor declaraţi admişi s-a realizat potrivit art. 88 şi art. 94 din Legea nr. 92/1992, republicată şi art. 21 şi art. 23 din Regulament, dispoziţii conform cărora pentru a fi declarat reuşit la examenul de promovare, candidatul trebuia să obţină cel puţin media generală 8, iar promovarea în funcţie se realiza în ordinea mediilor obţinute şi în limita numărului de posturi vacante.
La data susţinerii examenelor de promovare organizate în mai - iunie 2002 şi mai - iunie 2004, dispoziţiile legale în vigoare nu prevedeau posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obţinute de către candidaţi.
La data formulării cererii de valorificare a rezultatelor examenului de promovare, 11 octombrie 2006, era în vigoare Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a Judecătorilor şi Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Regulament, Judecătorii şi Procurorii care îndeplinesc condiţiile de medie prevăzute de art. 29, dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante nu au fost promovaţi, pot fi numiţi în posturile ce se vacantează la Instanţele şi Parchetele pentru care au optat Ia înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
Plenul a constatat că dispoziţiile actualului Regulament sunt aplicabile doar concursurilor organizate după intrarea sa în vigoare, conform principiului neretroactivităţii legii, astfel că a respins cererea.
Împotriva Hotărârii nr. 730 din 16 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M. a declarat recurs I.D., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
În motivarea cererii sale, recurenta a arătat că au existat situaţii similare, în care s-a recunoscut posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obţinute la cele două examene de promovare, invocând în acest sens o confirmare făcută de Tribunalul Gorj la data de 27 octombrie 2003, din cuprinsul căreia reiese că a fost suplimentată schema cu 3 posturi de Judecători, dintre care două au fost ocupate, iar unul a rămas vacant, în pofida demersurilor sale.
Recurenta a făcut referire şi la o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (nr. 1785 din 17 mai 2006), prin care C.S.M. a fost obligat să emită o hotărâre de promovare în funcţia de judecător la o Instanţă superioară într-o situaţie similară, arătând că hotărârea atacată cu prezentul recurs este dată cu încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, care instituie egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
În legătură cu aplicarea principiului egalităţii în drepturi, recurenta a arătat că în mod constant C.C. a stabilit că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
În acelaşi sens, s-a pronunţat şi C.E.D.O. care în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a stabilit că orice diferenţă de tratament făcută de stat între persoane aflate în situaţii similare trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat, pe de o parte, că dispoziţiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 194 din 9 martie 2006 se aplică numai pentru viitor, având în vedere principiile neretroactivităţii legii civile şi aplicării imediate a legii civile noi.
Pe de altă parte, a arătat că art. 32 din noul Regulament nu permite valorificarea rezultatelor concursului de promovare decât într-un interval de 6 luni de la data susţinerii acestuia, condiţie care nu este îndeplinită în cazul recurentei.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimatul a arătat că practica judiciară nu constituie izvor de drept în România şi că efectele ei se produc numai între părţile litigante, invocând, la rândul său, o altă decizie, contrară celei menţionate.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs formulate şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Ambele examene de promovare la care a participat recurenta (mai - iunie 2002 şi mai - iunie 2004) au fost organizate sub imperiul Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului în vederea promovării într-o funcţie de execuţie vacantă sau pe loc la Instanţe şi Parchetele de pe lângă acestea, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001, publicat în M. Of. nr. 18 din 15 ianuarie 2002.
Acest act normativ nu prevedea posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor examenului în cazul vacantării unor posturi, ci organizarea unor sesiuni extraordinare pentru ocuparea posturilor vacante între cele două sesiuni ordinare de examen. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Regulament, „Examenul în vederea promovării magistraţilor în funcţii de execuţie vacante sau pe loc, prevăzut la art. 1, se organizează de două ori pe an, de regulă toamna şi primăvara…", iar în temeiul alin. (2) al aceluiaşi articol, atunci când între două sesiuni ordinare apăreau posturi vacante, Ministrul Justiţiei putea dispune, cu avizul C.S.M., organizarea unor sesiuni extraordinare pentru ocuparea acestora.
O situaţia juridică nu poate genera decât efectele prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată încă din dreptul roman conform adagiului „tempus regit actum".
Intimatul a constatat corect, în acord cu principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, că dispoziţiile ulterioare ale Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, în vigoare la data formulării cererii, sunt aplicabile doar concursurilor organizate după data intrării sale în vigoare.
Chiar dacă s-ar accepta teza contrară, în cazul recurentei nu ar fi îndeplinită condiţia prevăzută de art. 30 din Regulament, conform căruia, Judecătorii şi Procurorii care îndeplinesc condiţiile de medie prevăzute de art. 29 dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante nu au fost promovaţi, pot fi numiţi în posturile ce se vacantează la Instanţele şi Parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
În ceea ce priveşte referirea la o situaţie similară de valorificare ulterioară a rezultatelor examenului, pentru ocuparea a două posturi de Judecător la Tribunalul Gorj, Înalta Curte constată că o practică administrativă nelegală, chiar în măsura în care ar fi dovedită, nu poate constitui fundament juridic al unei soluţii pronunţate în cadrul controlului judecătoresc de legalitate exercitat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Totodată, Curtea constată că trimiterea la o decizie de speţă, care produce efecte doar între părţile litigante şi care a rămas singulară, fiind urmată de o practică judiciară constantă, contrară celor susţinute de recurentă, nu este argument consistent în sensul violării principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţia României şi a dreptului la nediscriminare, prevăzut de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
C.E.D.O., a statuat că divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar.
Important este să se evite un climat general de incertitudine şi nesiguranţă, concretizat în divergenţe profunde de jurisprudenţă, ce persistă în timp, climat care s-ar putea crea în lipsa unui mecanism care să asigure coerenţa practicii judiciare (cauza Z. şi P. & G. şi alţii împotriva Franţei, nr. 24846/1994, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în cauza P. contra României, publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).
Or, aşa cum s-a menţionat mai sus, Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006 a rămas singulară în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, jurisprudenţa ulterioară fiind constantă, în sensul că valorificarea rezultatelor examenului de promovare în funcţie de execuţie se poate face numai prin prisma reglementărilor în vigoare la data susţinerii examenului.
Încălcarea art. 14 din Convenţia europeană poate fi invocată numai în legătură cu drepturile şi libertăţile recunoscute de Convenţie, în cauza de faţă nefiind făcută o astfel de referire.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând legalitatea hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.D. împotriva Hotărârii nr. 730 din 16 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2124/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2140/2007. Contencios → |
|---|
