ICCJ. Decizia nr. 2151/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2151/2007
Dosar nr. 1224/1/2007
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 aprilie 2005 reclamantul P.S.D.Ş.E.S.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.J., M.A.E., A.P., Curtea de Apel Bucureşti şi Administraţia Prezidenţială, obligarea acestora în solidar la repararea pagubei materiale de 555.416,62 euro şi daune morale, pe motiv că nu i-au fost comunicate răspunsuri potrivit Constituţiei României şi au fost favorizaţi infractori cunoscuţi în dauna statului de drept.
Prin Decizia nr. 4183 din 1 iulie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor iar M.J. a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., solicitând aplicarea art. 133 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3256/2006 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cererea de sesizare a C.C. a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind întrunite cerinţele art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, a fost admisă excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsă de obiect, invocată de M.J. şi a fost declarată nulă cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul la data de 26 ianuarie 2007.
Recurentul arată că din decembrie 1989, sutele de dosare aflate pe rolul Instanţelor de Fond au confirmat subordonarea justiţiei şi se impune respectarea puterii justiţiei, iar ca motive de recurs a precizat că: Instanţa nu a fost alcătuită potrivit legii, hotărârea a fost dictată din afara sistemului de justiţie, a fost încălcată competenţa altor Instanţe şi a C.C., s-au încălcat atribuţiile puterii judecătoreşti, au fost încălcate formele de procedură operând dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Instanţa a acordat numai ce i s-a dictat prin odine administrative sau politice, hotărârea cuprinde motive străine justiţiei, Instanţa a schimbat natura ori înţelesul clar al acţiunii, hotărârea nu are nici o legătură cu legea, fiind încălcate dispoziţii din Constituţia României expres menţionate la dosar, fără a se preciza în ce constă încălcarea normelor constituţionale.
Recurentul a mai arătat că au fost încălcate şi dispoziţiile din Capitolul IV din C.D.F.U.E.
Verificând cauza în funcţie de recursul formulat şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul declarat împotriva respingerii cererii de sesizare a C.C. este tardiv, fiind depăşit termenul de 48 de ore de la pronunţarea sentinţei, prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, iar recursul privind nulitatea acţiunii este nefondat.
Din dispozitivul şi din preambulul sentinţei atacate se reţine că în alcătuirea completului de judecat a participat un singur Judecător al secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
Instanţa de Fond a reţinut în mod judicios că acţiunea astfel cum a fost formulată nu are obiect determinat sau determinabil în sensul prevederilor art. 112 pct. 3 C. proc. civ.
Solicitarea reclamantului din anexa la acţiune, de anulare a tuturor actelor emise de diverse autorităţi publice, care ar putea avea o legătură cu cele aproximativ 500 de dosare la care se referă recurentul reclamant, nu poate constitui obiect determinat şi posibil al acţiunii.
Celelalte motive de recurs înserate de reclamant nu sunt justificate în nici un mod şi nu au legătură cu soluţia pronunţată de Instanţa de Fond.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinţei conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.S.D.Ş.E.S.B., împotriva sentinţei civile nr. 3256 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2150/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2155/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
